Fără credinţă, nu ai speranţă şi nici tăria de a depăşi dificultăţile: Ingrid Betancourt, la conferinţa de presă după audienţa la Benedict al XVI-lea

RV 02 sep 2008. "Dacă nu ai credinţă, nu ai speranţă nici tărie": după audienţa la Benedict al XVI-lea, luni la Castel Gandolfo, fosta senatoare franco-columbiană Ingrid Betancourt continuă să impresioneze prin cuvintele sale, surprinzătoare pentru unii, după teribila perioadă de detenţie în mâinile gherile FARC, Forţele Armate Revoluţionare Columbiene. La conferinţa de presă, Ingrid a povestit jurnaliştilor detalii despre viaţa ei de ostatic şi emoţia de la audienţa cu Sf. Părinte. La microfonul redacţiei hispanoamericane, Ingrid Betancourt:
• "Întâlnirea cu Papa a fost un vis care a devenit realitate. Eram nerăbdătoare să-l pot îmbrăţişa şi să-i spun cât de mult a însemnat pentru mine faptul că el a vorbit în favoarea ostaticilor din Columbia şi a a pronunţat numele meu, în timp ce eram prizonieră în jungla amazoniană, în hamac, sub un cort. Am auzit vocea lui într-un moment de imensă solitudine şi depresie. Când am aflat că el ştia despre existenţa mea, pentru mine a fost ca şi cum m-am simţit din nou o fiinţă umană: 'Nu sunt un pachet, îmi spuneam, nu sunt o marfă. Exist!". Dar acum vreau să vorbesc despre tovarăşii mei de suferinţă. Unii dintre ei ascultă acest program. Când eram în pădure, ascultam Radio Catolic Mondial pe unde scurte. Putea fi ascultat toată ziua şi erau câteva programe care îmi plăceau. Mi-ar plăcea să poată şti cât de mult ţin la ei, cât de mult mă gândesc la ei. Să fie siguri că vom continua să muncim pentru ei, să spunem lumii că toate acestea trebuie să înceteze, să cerem Forţelor Armate Revoluţionare Columbiene să-i elibereze. Aş vrea să spun numele tuturor... Îi păstrez în inima mea şi îmi doresc să aibă tărie, să aibă curaj şi pe mai departe şi să caute în Cuvântul lui Dumnezeu răspunsul la atâtea întrebări. Să ştie că Dumnezeu nu dă greş niciodată, întotdeauna are un motiv, şi pentru motive pe care ei nu le cunosc şi nici eu nu le ştiu, suferinţa prin care ei trec acum va aduce roade. Să aibă această convingere: milostivirea lui Dumnezeu nu va întârzia!".

Ce rol a avut credinţa în greutăţile prin care aţi trecut?
• "Fără credinţă nu ai speranţă şi fără speranţă nu ai forţă. N-ai tăria de a continua să lupţi. Credinţa e totul, e ceea ce dă sens vieţii. Pentru mine, credinţa în Cristos este să ştii că El ne-a arătat că există un drum şi că pur şi simplu, trebuie să păşim pe urmele sale. A crede în bunătatea lui, în harul său care ne-a ocrotit şi prin care putem ajunge la Dumnezeu – aceasta este credinţa de care nu m-am despărţit niciodată, prin care am continuat să trăiesc".

O experienţă spirituală foarte profundă, despre care aţi vorbit şi papei Benedict al XVI-lea...
• "Când eram cu Papa, i-am vorbit despre Sfânta Fecioară. I-am spus că eu nu ştiam cum să vorbesc. Pentru mulţi din cei care-l urmează pe Isus, nu acordă un loc pentru Sfânta Fecioară. Eu am descoperit-o citind Biblia şi atunci am înţeles cine era. Când mă gândeam apoi la Fecioara Maria, mă gândeam la Fecioara de la Gudalupe. Am simţit întotdeauna că era aproape de mine. Şi ştiu că şi acum este aproape de mine şi mă ajută, după cum îi va ajuta şi pe toţi cei care sunt încă ostatici în Columbia. Ea îi va elibera, veţi vedea. Va face acest miracol!".

Aici, serviciul audio: