Puternic ecou al cuvintelor lui Benedict al XVI-lea privind pericolul naţionalismelor. Profesorul Giovagnoli: apelul Papei să fie primit de către diplomaţia internaţională

(RV – 25 august 2008) Preocuparea pentru reapariţia mişcărilor naţionaliste, care riscă să suscite în lume vechi temeri, stă la baza îndemnului de a respinge violenţa, în favoarea unor instrumente mai potrivite pentru construirea păcii la orice nivel.

Cuvintele pronunţate duminică, 24 august, de către Benedict al XVI-lea, la rugăciunea Angelus, au suscitat un vast ecou. Papa a invitat orice ţară să „reconstruiască relaţiile rodnice şi sincere”, pentru a asigura generaţiilor prezente şi viitoare „perioade de înţelegere şi de progres moral şi civil”. Iată în acest sens opinia profesorului Agostino Giovagnoli, docent de istorie contemporană la Universitatea Catolică din Milano:
• „Din punct de vedere istoric, există – fără îndoială – experienţa Europei secolului XX la care a făcut referire chiar Benedict al XVI-lea – adică la daunele, la pericolele grave pe care naţionalismul le-a adus păcii în Europa, şi care par să reapară în prezent – în mod neaşteptat, acum la începutul secolului XXI”.

Există, aşa cum se spune, riscul unei întoarceri la trecut, spre o nouă cădere într-un Război Rece?
• „Revenirile la trecut sunt improbabile în istorie, însă pericolul este grav, acest lucru este neîndoielnic. Însă Războiul Rece este o ameninţare, căci este neîndoios faptul că suntem în prezenţa unor tensiuni crescute, iar Papa foloseşte această expresie în mod just, căci această tensiune riscă să fie foarte destabilizatoare în ceea ce priveşte pacea în Europa.
Adevărata problemă este atunci când se alternează unele echilibre cu intervenţii şi din exterior care pot face să izbucnească tensiunea în mod foarte rapid şi, din acest punct de vedere, este necesar – cum spune Papa – să se aleagă combaterea pesimismului, şi acţionarea în aşa fel încât să crească încrederea şi să se lucreze neobosit pe calea tratativelor”.

În legătură cu acest aspect, Papa a îndemnat duminică, la Angelus, să se evite înfruntarea noilor situaţii cu vechile sisteme, indicând – s-ar putea spune – diplomaţiei internaţionale căile dreptului, a echităţii şi a negocierii. Ce valoare au aceste principii, în contextul crizei actuale?
• „Cred că este foarte oportună readucerea în actualitate a acestor principii. Diplomaţiile au acţionat greşit în criza din regiunea Caucazului, mai exact, fie urmând simpatii ideologice, fie logici geo-politice destul de discutabile. Şi, când Papa vorbeşte despre pace, despre unitatea familiei umane, despre naţiuni, nu sunt doar afirmaţii de principiu, sunt şi obiective foarte importante care, însă par să fie rătăcite de către diplomaţii, şi se pierd zi după zi, generând tot mai mult riscul creşterii tensiunilor”.

Benedict al XVI-lea a invitat la optimism. Mulţi analişti internaţionali sunt, însă, pesimişti în privinţa destinelor de pace ale planetei. Care este viziunea dumneavoastră?
• „Cred că Papa este realist, în sensul că nu-şi face iluzii, dar tocmai realismul – într-un anumit sens – îl determină să combată pesimismul, căci printr-un război – şi aceasta este coşmarul care îşi face simţită prezenţa – „totul este pierdut”, cum spunea Pius al XII-lea. Aşadar, optimismul este o alegere, cum s-ar spune, de voinţă, dar şi un răspuns realistic la gravitatea problemelor actuale”.

Aici serviciul audio: