Dumnezeu vrea sfinţi "normali": Benedict al XVI-lea la audienţa generală de la Castel Gandolfo. Sunt comentariul cel mai important al Evangheliei

(RV - 20 august 2008) Perioada concediilor sau vacanţei, „un timp util” pentru a aprofunda cunoaşterea Sfinţilor pe care în fiecare zi Biserica îi propune atenţiei credincioşilor. Este invitaţia lui Benedict al XVI-lea adresată celor circa 4 mii de credincioşi care au umplut curtea interioară a Palatului apostolic din Castel Gandolfo pentru a lua parte la audienţa generală. Papa a exprimat, între altele, solidaritate cu naţiunea poloneză, lovită zilele trecute, ca şi alte ţări din Europa de Răsărit, de vreme nefavorabilă care a provocat multe victime şi pagube materiale.

Astfel miercuri în curtea interioară a reşedinţei pontificale din Castel Gandolfo papa Benedict al XVI-lea a ţinut cea de-a 25-a audienţă generală din acest an. Au participat mii de credincioşi, individual sau în grup, cei mai mulţi provenind din Polonia, Croaţia, Rusia, Guyana Franceză, Canada, Marea Britanie, Irlanda, Malta, Statele Unite ale Americii, Germania, Austria, Spania, Argentina, Italia. Sfântul Părinte a dedicat cateheza sa Sfinţilor acestei săptămâni invitând la cultivarea cunoaşterii şi imitării lor şi subliniind că sfinţenia nu este un lux ci vocaţia tuturor celor botezaţi.

Cine sunt Sfinţii pentru Biserică? Un comentariu viu al Evangheliei, culorile spectrului solar în raport cu albul lumii lui Dumnezeu. Teologi şi scriitori au folosit, de-a lungul secolelor, intuiţii şi metafore pentru a scoate în relief frumuseţea sufletelor care de două milenii reprezintă modul cel mai desăvârşit de a fi creştini. De aceste imagini s-a lăsat inspirat Benedict al XVI-lea vorbind în această cateheză despre sfinţenie definită de Papa, nu un lux sau un privilegiu pentru puţini, ci destinul comun al fiilor lui Dumnezeu. Sfinţii sunt interpretarea vie a cuvintelor lui Isus.

Dar s-a ascultăm cateheza Papei în expunerea clară şi imediată izvorâtă dintr-o credinţă profundă:
• „Dragi fraţi şi surori, în fiecare zi Biserica oferă reflecţiei noastre, unul sau mai mulţi sfinţi şi fericiţi pentru a-i invoca şi a-i imita. Săptămâna aceasta, de exemplu amintim câţiva dintre ei foarte dragi evlaviei populare”. Şi Pontiful a trasat succint profilul spiritual al acestor.
Astfel marţi 19 august, este amintit Sfântul Ioan Eudes, care în faţa rigorismului ianseniştilor (n. n. - adepţii lui Cornelius Ianseniuns - Jansen Cornelis, anii 1585-1638 ) - suntem în Franţa în secolul al XVII-lea - a promovat o gingaşă devoţiune, ale cărei izvoare inepuizabile el le-a indicat în sfintele Inimi a lui Isus şi a Mariei.

Astăzi, 20 august îl comemorăm pe Sfântul Bernard de Clairvaux care, da către papa Pius la VIII-lea a fost numit „doctor melifluus - doctor melifluu”, datorită stilului său curgător şi armonios, aşa cum picură mierea, deoarece excela „în a face să distileze din textele biblice sensul care se găsea ascuns. Acest mistic, dornic să trăiască scufundat în „valea luminoasă” a contemplaţiei, a fost condus de evenimente să călătorească prin Europa pentru a sluji Biserica, în necesităţile timpului şi pentru a apăra credinţa creştină.
Sfântul Bernard - a observat Papa - a fost definit şi „doctor marianus”, nu pentru că ar fi scris mult despre Sfânta Fecioara Maria, ci pentru că a ştiut să surprindă rolul ei esenţial în Biserică, prezentând-o ca model desăvârşit al vieţii monastice şi al oricărei alte forme de viaţă creştină.

Şi în continuare, pe 21 august, îl comemorăm pe Sfântul Pius al X-lea, - papă între anii 1903-1914 - care a trăit într-o perioadă istorică zbuciumată. Despre el Ioan Paul al II-lea a spus, vizitându-i satul natal în 1985:
• „A luptat şi suferit pentru libertatea Bisericii, şi pentru această libertate s-a arătat gata să sacrifice privilegii şi onoruri, să înfrunte neînţelegere şi derâdere, întrucât evalua această libertate ca o garanţie ultimă pentru integritatea şi coerenţa credinţei” (Insegnamenti di Giovanni Paolo II, VIII, 1, 1985, p.1818).

 
Mai departe, vinerea aceasta, 22 august, va fi dedicată Fericitei Fecioare Maria Regină, comemorare instituită de Slujitorul lui Dumnezeu Pius al XII-lea în 1955, şi pe care reînnoirea liturgică voită de Conciliul Vatican II a fixat-o ca o completare a solemnităţii Ridicării cu trupul şi sufletul la cer a Sfintei Fecioare Maria, deoarece cele două privilegii formează un singur mister.
Şi în continuare, sâmbătă 23 august, o vom ruga pe Sfânta Roza de Lima, în Perù, prima sfântă canonizată a continentului latino-american, care o are ca patroană principală. Acestei sfinte îi plăcea să repete: „Dacă oamenii ar şti ce înseamnă a trăi în har, nu s-ar speria de nici o suferinţă şi ar îndura bucuros orice chin, căci harul este rod al răbdării”. A murit la vârsta de 31 de ani în 1617, după o scurtă existenţă presărată de privaţiuni şi de suferinţă, în sărbătoarea Sfântului Bartolomeu apostol, faţă de care era foarte devotă, deoarece suferise un martiraj deosebit de dureros şi care este sărbătorit la 24 august.

Zi de zi Biserica ne oferă deci posibilitatea de a păşi în compania sfinţilor. Papa a amintit că marele teolog Hans Urs von Balthasar -(n.n. - teolog şi preot iezuit, numit cardinal, Elveţia, Luzern 12 august 1905 - Basel 26 iunie 1988) scria că sfinţii constituie comentariul cel mai important al Evangheliei, o actualizare a ei în cotidian şi de aceea reprezintă pentru noi o cale reală de acces la Isus. Iar scriitorul francez Jean Guitton (n.n. - gânditor şi filozof anii 1901-1999, laic participant la Conciliul Vatican II, bun prieten al papei Paul al VI-lea) îi descria „ca şi culorile spectrului în raport cu lumina” întrucât cu tonalităţii şi intensităţi proprii fiecare dintre ei reflectă lumina sfinţeniei lui Dumnezeu.

Şi aici papa Benedict a exclamat:
• „Cât de importantă şi folositore este, deci, strădania de a cultiva cunoaşterea şi devoţiunea sfinţilor, alături de meditarea zilnică a Cuvântului lui Dumnezeu şi a unei iubiri filiale faţă de Sfânta Fecioara Maria!”
Şi subliniind că perioada concediilor sau vacanţei constituie un timp util pentru a citi biografia şi scrierile vreunui sfânt sau sfinte în special, dar că fiecare zi din an ne oferă ocazia de a ne familiariza cu ocrotitorii noştri cereşti. a observat:
• „Experienţa lor umană şi spirituală arată că sfinţenia nu este un lux, nu este un privilegiu pentru puţini, dar destinul comun al tuturor oamenilor chemaţi di fie fii ai lui Dumnezeu, vocaţia universală a tuturor celor botezaţi. Sfinţenia este oferită tuturor, chiar dacă nu toţi sfinţii sunt egali. Şi nu în mod necesar este mare sfânt acela care posedă carisme extraordinare. Există de fapt foarte mulţi ale căror nume îi sunt cunoscute doar lui Dumnezeu, fiindcă pe pământ au dus o existenţă în aparenţă foarte normală”.

Exemplul lor mărturiseşte că, numai atunci când se stă în contact cu Domnul, cineva se umple cu pacea sa şi cu bucuria sa şi este în măsură să răspândească pretutindeni seninătate şi optimism. Considerând tocmai felurimea carismelor lor, scriitorul francez Georges Bernanos (n.n. - Paris 1888-1948), care a fost mereu fascinat de ideea sfinţilor - citează mulţi dintre ei în romanele sale - notează că „fiecare viaţă de sfânt este ca o nouă înflorire de primăvară”.

Urarea Papei a fost ca aceasta să se întâmple şi pentru noi! De aceea, să ne lăsăm atraşi de farmecul supranatural al sfinţeniei! Papa a încheiat cu invocaţia: „Să ne obţină acest har Maria, Regina tuturor Sfinţilor, Mama şi Scăparea păcătoşilor!

Iată şi binecuvântarea apostolică dată de papa Benedict la terminarea audienţei generale de miercuri la Castel Gandolfo, binecuvântare ce ajunge pe această cale la toţi ascultătorii noştri.

Aici serviciul audio: