Cea de-a 25 audienţă generală din acest an: cateheza Papei dedicată cunoaşterii şi
imitării sfinţilor (text)
(RV - 20 august 2008) Miercuri în curtea interioară a Palatului apostolic
din Castel Gandolfo papa Benedict al XVI-lea a ţinut cea
de-a 25-a audienţă generală din acest an. Au participat
peste 4 mii de credincioşi, individual sau în grup, cei mai mulţi provenind
din Polonia, Croaţia, Rusia, Guyana Franceză, Canada,
Marea Britanie, Irlanda, Malta, Statele Unite ale Americii, Germania, Austria, Spania,
Argenitna, Italia. Sfântul Părinte a dedicat cateheza
sa Sfinţilor acestei săptămâni invitând la cultivarea cunoaşterii şi imitării lor
şi subliniind că sfinţenia nu este un lux ci vocaţia tuturor celor botezaţi. Benedict
al XVI-lea a arătat cât de importantă şi folositore este strădania de a cultiva cunoaşterea
şi devoţiunea sfinţilor, alături de meditarea zilnică a Cuvântului lui Dumnezeu şi
a unei iubiri filiale faţă de Sfânta Fecioara Maria. Iată textul
catehezei în versiunea noastră de lucru:
"Dragi fraţi şi surori, în fiecare
zi Biserica oferă reflecţiei noastre, unul sau mai mulţi sfinţi şi fericiţi pentru
a-i invoca şi a-i imita. Săptămâna aceasta, de exemplu amintim câţiva dintre ei foarte
dragi evlaviei populare. Ieri, marţi 19 august, Sfântul Ioan Eudes,
care în faţa rigorismului ianseniştilor (n. n. - adepţii lui Cornelius Ianseniuns
- Jansen Cornelis, anii 1585-1638 ) - suntem în secolul al XVII-lea - a promovat o
gingaşă devoţiune, ale cărei izvoare inepuizabile el le-a indicat în sfintele Inimi
a lui Isus şi a Mariei.
Astăzi îl comemorăm pe Sfântul Bernard de Clairvaux
care, da papa Pius la VIII-lea a fost numit „doctor melifluus”, „doctor melifluu"
deoarece excela „în a face să distileze din textele biblice sensul care se găsea ascuns.
Acest mistic, dornic să trăiască scufundat în „valea luminoasă” a contemplaţiei, a
fost condus de evenimente să călătorească prin Europa pentru a sluji Biserica, în
necesităţile timpului şi pentru a apăra credinţa creştină. A fost definit „doctor
marianus”, nu pentru că ar fi scris mult despre Sfânta Fecioara Maria, ci pentru că
a ştiut să surprindă rolul ei esenţial în Biserică, prezentând-o ca model desăvârşit
al vieţii monastice şi al oricărei alte forme de viaţă creştină.
Mâine, 21
august, îl vom comemora pe Sfântul Pius al X-lea (n.n. - papă între
anii 1903-1914) care a trăit într-o perioadă istorică zbuciumată. Despre el Ioan Paul
al II-lea a spus, vizitându-i satul natal în 1985: „A luptat şi suferit pentru libertatea
Bisericii, şi pentru această libertate s-a arătat gata să sacrifice privilegii şi
onoruri, să înfrunte neînţelegere şi derâdere, întrucât evalua această libertate ca
garanţie ultimă pentru integritatea şi coerenţa credinţei” (Insegnamenti di Giovanni
Paolo II, VIII, 1, 1985, p.1818).
Vinerea aceasta va
fi dedicată Fericitei Fecioare Maria Regină,
comemorare instituită de Slujitorul lui Dumnezeu Pius al XII-lea în 1955, şi pe care
reînnoirea liturgică voită de Conciliul Vatican II a pus-o drept completare a solemnităţii
Ridicării cu trupul şi sufletul la cer a Sfintei Fecioare Maria, deoarece cele două
privilegii formează un singur mister.
Sâmbătă o vom ruga pe Sfânta Roza
de Lima, prima sfântă canonizată a continentului latino-american, care o are
ca patroană principală. Îi plăcea să repete: „Dacă oamenii ar şti ce înseamnă a trăi
în har, nu s-ar speria de nici o suferinţă şi ar îndura bucuros orice chin, pentru
că harul este rod al răbdării”. A murit la vârsta de 31 de ani în 1617, după o scurtă
existenţă presărată de privaţiuni şi de suferinţă, în sărbătoarea Sfântului Bartolomeu
apostol, faţă de care era foarte devotă, deoarece suferise un martiraj deosebit de
dureros.
Dragi fraţi şi surori, zi de zi, Biserica ne oferă deci posibilitatea
de a păşi în compania sfinţilor. Hans Urs von Balthasar (n.n. - teolog şi
preot iezuit, numit cardinal, Elveţia, Luzern 12 august 1905 - Basel 26 iunie 1988)
scria că ei constituie comentariul cel mai important al Evangheliei, o actualizare
a ei în cotidian şi de aceea reprezintă pentru noi o cale reală de acces la Isus.
Scriitorul francez Jean Guitton(n.n. - gânditor şi filozof anii 1901-1999,
laic participant la Conciliul Vatican II, bun prieten al papei Paul al VI-lea) îi
descria „ca şi culorile spectrului în raport cu lumina” întrucât cu tonalităţii şi
intensităţi proprii fiecare dintre ei reflectă lumina sfinţeniei lui Dumnezeu. Cât
de importantă şi folositore este, deci, strădania de a cultiva cunoaşterea şi devoţiunea
sfinţilor, alături de meditarea zilnică a Cuvântului lui Dumnezeu şi a unei iubiri
filiale faţă de Sfânta Fecioara Maria!
Perioada concediilor sau vacanţei constituie
desigur un timp util pentru a lua în mână biografia şi scrierile vreunui sfânt sau
sfinte în special, dar fiecare zi din an ne oferă ocazia de a ne familiariza cu ocrotitorii
noştri cereşti. Experienţa lor umană şi spirituală arată că sfinţenia nu este un lux,
nu este un privilegiu pentru puţini, dar destinul comun al tuturor oamenilor chemaţi
di fie fii ai lui Dumnezeu, vocaţia universală a tuturor celor botezaţi. Sfinţenia
este oferită tuturor, chiar dacă nu toţi sfinţii sunt egali. Şi nu în mod necesar
este mare sfânt acela care posedă carisme extraordinare. Există de fapt foarte mulţi
ale căror nume îi sunt cunoscute doar lui Dumnezeu, fiindcă pe pământ au dus o existenţă
în aparenţă foarte normală. Exemplul lor mărturiseşte că, numai atunci când se stă
în contact cu Domnul, cineva se umple cu pacea sa şi cu bucuria sa şi este în măsură
să răspândească pretutindeni seninătate şi optimism. Considerând tocmai felurimea
carismelor lor, Georges Bernanos (n.n.- scriitor francez, Paris 1888-1948),
care a fost mereu fascinat de ideea sfinţilor - citează mulţi dintre ei în romanele
sale - notează că „fiecare viaţă de sfânt este ca o nouă înflorire de primăvară”.
Fie ca aceasta să se întâmple şi pentru noi! De aceea, să ne lăsăm atraşi
de farmecul supranatural al sfinţeniei! Să ne obţină acest har Maria, Regina tuturor
Sfinţilor, Mama şi Scăparea păcătoşilor!