Discriminarea se învinge intensificând solidaritatea şi deprinzând tinerii să fie
solidari: reflecţia episcopului de Treviso asupra cuvintelor Papei la "Angelus"
(RV - 18 august 2008) „Ajutarea societăţii civile să depăşească
orice posibilă tentaţie de rasism, de intoleranţă”. De la Castel
Gandolfo, Benedict al XVI-lea a lansat duminică acest apel invitând creştinii din
toată lumea să lucreze în prima linie împotriva oricărei forme de discriminare. „Depăşirea
rasismului”, a afirmat Papa, este una din „marile cuceriri ale umanităţii”.
Episcopul
de Treviso, mons. Andrea Bruno Mazzocato, se opreşte asupra cuvintelor lui
Benedict al XVI-lea cu referire la situaţia din dieceza sa, unde prezenta
imigranţilor este foarte puternică: • „Cred că este un avertisment de mare
actualitate invitând la evitarea unor înăspriri rasiale sau contrapuneri ce pot avea
influenţe mondiale grave”.
Discriminările de tip etnic par exacerbate într-un
oarecare mod de dificultăţile economice care actualmente provoacă temeri în populaţia
rezidentă; ca şi cum solidaritatea ar tinde să se stingă în faţa ameninţării sărăciei.
Care este răspunsul Bisericii? • „Evident, răspunsul Bisericii este pe linia
unei solidarităţi care de acum nu poate deveni decât globală. Deoarece îmi pare periculoasă
deja discriminarea economică: dacă discriminarea economică capătă şi motivaţii etnico-rasiale,
într-adevăr pericolul devine dublu”.
Papa a legat, în discursul său, manifestarea
de noi preocupante forme de discriminare „cu persistenţa sau agravarea
unor probleme sociale şi economice”. Există dovezi ale acestei analize
în dieceza de Treviso, şi în ce mod interveniţi prin activitatea pastorală? • „A
spune că aici, în părţile noastre, există grave probleme economice mi se pare un lucru
exagerat. Însă că, între persoane, se răspândeşte un sens al unei anumite nesiguranţe,
deoarece se sesizează mai mici garanţii economice, acest lucru este un fapt. Nesiguranţa
economică este legată şi de o nesiguranţă cu caracter social, de teama de micro-criminalitate
care uneori este legată de imigraţie. Răspunsul nostru: eu am folosit ocazia predicii
din sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului - care la noi are o însemnătate şi pentru
tot oraşul Treviso - tocmai pentru a lansa apelul că să răspundem acestui moment de
mai mare nesiguranţă economică printr-o angajare de solidaritate, pe care dieceza,
de altfel, o realizează în felurite forme, începând cu activităţile întreprinse de
Caritas”.
Solidaritate ce merge în avantajul imigraţilor, a extracomunitarilor… •
„Da, în avantajul tuturor. Spuneam în mod clar că sau ne salvăm împreună sau ne scufundăm
separaţi. Spuneam că unul poate sta pe spatele altuia, rămâne la suprafaţă puţin mai
mult dar apoi se scufundă şi el. Desigur, solidaritate înseamnă şi seriozitate în
organizarea democrată, deci şi legalitate. Însă în legalitate nu individualismul celui
care caută să salveze propriul spaţiu câştigat, dar în susţinere reciprocă”. Educarea
tinerilor la ospitalitate, la primire şi toleranţă rămâne un imperativ pentru
societate că vrem să punem la baza propriei convieţuiri valorile
păcii şi dreptăţii. În special, în domeniul pastoralei tineretului,
în ce mod lucraţi în dieceza de Treviso? • „În diferite moduri: pe de o parte
căutând ca pastorala tineretului să se deschidă concret faptului imigraţiei care la
noi este un fenomen macroscopic - avem peste 10% de imigraţi străini în sânul populaţie
diecezane - şi a integra în păturile de tineret şi imigraţii în iniţiativele pastoralei
dedicate lor. Apoi, deschizându-ne - colaborări şi dialoguri avem cu România şi cu
alte teritorii - şi educând tinerii la o deschidere pe lângă cea a inimii şi de mentalitate:
ca să nu cadă şi ei în anumite capcane de închidere meschină care adesea sunt închideri
ale inimii, dar sunt şi închideri culturale, adică nu există acea privire mai amplă
şi din punct de vedere cultural”. Aici serviciul audio: