La omilia pentru "Adormirea Maicii Domnului", cardinalul Tettamanzi l-a citat pe Giovanni Battista Montini, viitorul Paul al VI-lea, fost arhiepiscop de Milano

(RV - 16 august 2008) Eliberează-ne de sclavia „materialităţii” care ne îngreunează şi ne leagă de realităţile care trec şi deschide-ne spiritualităţii, demne de vocaţia noastră şi de destinul nostru. Este unul din pasajele omiliei cardinalului Dionigi Tettamanzi, arhiepiscop de Milano, ţinută vineri în Domul oraşului de solemnitatea Adormirii Maicii Domnului.

Cardinalul a amintit cuvintele slujitorului lui Dumnezeu Paul al VI-lea, când, vorbind despre misterul Ridicării la cer a Mariei, amintea, la 15 august 1961 în omilia sa ca arhiepiscop succesor la catedra Sfântului Ambroziu, cum ea reprezintă „un act precis de credinţă în învierea morţilor (a cărnii) şi în viaţa veşnică”. Cardinalul Montini vorbea şi despre o „chemare de pe ţărmul celălalt al vieţii” care ne obligă să „verificăm dacă drumul pe care fiecare dintre noi îl parcurge, este îndreptat spre ţărmul suprem”.

De aceea arhiepiscopul de Milano Tettamanzi a invitat credincioşii să privească sus şi să se detaşeze de realitatea mai ales de „banalizarea vieţii umane; de căutarea spasmodică a puterii, a banului şi a renumelui; de afirmarea unui egoism violent care stinge orice deschidere şi sensibilitate faţă de cine este slab şi sărac, care este singur şi uitat; de obsesia pentru o sexualitate ludică ce nu cunoaşte norme dar este scop în sine”.

Trebuie să „ne detaşăm de aceste şi de alte forme similare de ’materialitate’, a adăugat actualul arhiepiscop de Milano - dacă vrem ca viaţa noastră să aibă o respiraţie de autentică spiritualitate şi de veşnicie”. Cardinalul Tettamanzi a amintit şi că „în Maria ridicată la cer întreaga Biserică şi într-un anumit sens întreaga umanitate descoperă chipul său cel maia adevărat, ţinta lor cea mai adevărată şi aducătoare de fericire”. Arhiepiscopul a invitat să privim la Sfintele Scripturi, „pagini care se suprapun şi se unifică în prezentarea câtorva antiteze”, pentru a înţelege cum „cuvântul care ne vine din trecut, dare este realitate vie (…) devine prezent în însăşi celebrarea liturgică”. „Astfel întrucât ridicată la cer - a continuat cardinalul de Milano - Fecioara Maria este în istorie, după Cristos, cea dintâi şi mărturia desăvârşită a triumfului pascal al Domnului înviat, a biruinţei vieţii asupra morţii”. „Şi astfel - a adăugat - ne este dat să descoperim raţiunea ultimă pentru care creştinul, tocmai în atare calitate, este purtător de speranţă de viaţă”, „Credinciosul se pune ca noutate surprinzătoare, ca martor neînduplecat al speranţei care vine de la Cristos înviat şi viu: o speranţă pentru lume”.

Aici serviciul audio: