Cardinalul Walter Kasper îl aminteşte pe Frère Roger fondatorului comunitţii ecumenice de la Taizé, la trei ani de la moarte

(RV - 16 august 2008) „Puţine persoane din generaţia noastră au întruchipat în mod atât de transparent chipul blând şi smerit al lui Isus Cristos”. Cu aceste cuvinte de profundă recunoştinţă şi vădită emoţie cardinalul Walter Kasper, preşedintele Consiliului Pontificale pentru Promovarea Unităţii Creştinilor îl aminteşte pe frère Roger Schutz, „izvor de speranţă recunoscut de mulţi, inclusiv de mine”, în a treia aniversare a morţii sale. Avea 90 de ani fondatorul comunităţii ecumenice de la di Taizé, „monah simbol al ecumenismului spiritual, când, în timpul rugăciunii de seară, a fost asasinat de o persoană cu tulburări psihice.

Într-un interviu acordat cotidianului L’Osservatore Romano, preşedintele departamentului vatican pentru unitatea creştinilor, îi trasează astfel profilul şi opera: „În timpul întregii sale vieţi, frère Roger au urmat calea Mielului: prin bunătatea şi umilinţa sa, prin refuzul său pentru orice act de măreţie. prin decizia sa de a nu spune nimic rău despre nimeni, prin dorinţa sa de a purta în inimă durerile şi speranţele umanităţii”. În centrul dorinţelor şi rugăciunilor sale - continuă cardinalul - unitatea creştinilor, „un fir călăuzitor până în deciziile cele mai concrete de fiecare zi: primirea cu bucurie a fiecărei acţiuni care poate apropia tradiţii diferite, evitarea oricărui cuvânt sau gest care putea să întârzie reconcilierea dintre ele”. Un obiectiv, o ţintă urmărită fără a fi niciodată „pripit sau nervos”, încă din anii celui de-al II-lea Război Mondial când la Taizé, ţinut de frontieră, a început să primească refugiaţi de toate religiile.

„Născut într-o familie de confesiune reformată, Roger Schutz făcuse studiile de teologie şi devenise pastor în aceeaşi tradiţie creştină deschisă de Calvin”, aminteşte azi cardinalul Kasper. Totuşi, încă din anii când era tânăr pastor reformat, frère Roger a căutat totuşi să-şi alimenteze credinţa şi viaţa spirituală la izvoarele celorlalte tradiţii creştine, trecând în felul aceste anumite limite confesionale”. Şi „de-a lungul anilor, credinţa priorului de la Taizé s-a îmbogăţit progresiv din patrimoniul de credinţă al Catolicismului”, încât Biserica Romei „acceptase ca el să primească Sfânta Împărtăşanie cu făcea în fiecare dimineaţă în marea biserică de la Taizé”. Cardinalul Kasper subliniată, în sfârşit, rolul fundamentale, astăzi, al realităţii de la Taizé “ parabolă de comunitate ce ajută tinerii să depăşească rupturile (fisurile) trecutului şi să privească spre un viitor de comuniune şi prietenie” şi dedică cuvinte de profundă stimă şi prietenie pentru succesorul lui frère Roger, Fratele Alois.

Aici serviciul audio: