Împreună cu Maria, creştinii să fie semne de speranţă şi de mângâiere într-o lume marcată de durere şi false bucurii: îndemn al lui Benedict al XVI-lea la Castel Gandolfo în solemnitatea Adormirii Maicii Domnului

(RV - 15 august 2008) În faţa spectacolului trist constituit de atâtea bucurii false şi de atâta durere neliniştitoare care se răspândeşte în lume trebuie să învăţăm de la Maria să devenim semne de speranţă şi de mângâiere, trebuie să vestim cu viaţa noastră învierea lui Cristos: astfel Benedict al XVI-lea a încheiat omilia la Liturghia celebrată vineri dimineaţă în biserica parohială Sfântul Toma de Villanova din Castel Gandolfo în solemnitatea Ridicării cu trupul şi sufletul la cer a Sfintei Fecioare Maria.

Apoi la ora 12, Papa a condus recitarea antifonului „Îngerul Domnului” în curtea interioară a reşedinţei pontificale din orăşelul laţial.
• Secvenţe muzicale de la Liturghie.
Papa vorbeşte despre evenimentul „unic şi extraordinar” al Ridicării la cer a Mariei cu trupul şi sufletul, „semn de speranţă sigură şi de mângâiere” pentru noi toţi”. „Cea mai veche sărbătoarea mariană” - a subliniat - este „o ocazie pentru a urca cu Maria la înălţimile spiritului, unde se respiră aerul curat al vieţii supranaturale şi se contemplă frumuseţea cea mai adevărată care este sfinţenia”:
• „Sărbătoarea de astăzi ne îndeamnă să ridicăm privirea spre cer. Şi nu un cer făcut din idei abstracte, şi nici un cer imaginar creat de artă, dar cerul adevăratei realităţi care este Dumnezeu însuşi: Dumnezeu este cerul. Şi El este ţinta noastră, ţinta şi locuinţa veşnică de la care provenim şi spre care tindem”.

Când Maria a adormit pentru această lume spre a se retrezi în cer - a explicat Papa - l-a urmat simplu pentru ultima dată pe Fiul Isus în călătoria sa cea mai lungă şi decisivă:
• „La fel ca El, împreună cu El, a plecat din această lume pentru a se întoarce în casa Tatălui. Şi aceasta nu este departe de noi, cum apare poate într-un prim moment, deoarece noi toţi suntem fii ai lui Dumnezeu Tatăl, noi toţi suntem fraţi ai lui Isus şi noi toţi suntem şi fii ai Mariei, Mama noastră. Şi toţi suntem îndreptaţi spre fericire. Iar fericirea la care toţi tindem este Dumnezeu, astfel noi toţi suntem în drum spre această fericire, pe care o numim cer, care este Dumnezeu”.

Papa o roagă pe Maria ca să ne ajute să facem astfel ca fiecare moment al existenţei noastre să fie un pas pe acest drum spre Dumnezeu, spre acea transformare „care priveşte fiecare fiinţă umană şi cosmosul întreg”:
• „Aceea din care Dumnezeu luase trupul său şi al cărei suflet a fost străpuns de o sabie pe Calvar s-a găsit asociată cea dintâi şi în mod singular la misterul acestei transformări, la care tindem noi toţi, şi noi adesea străpunşi de săbiile suferinţei acestei lumi. Noua Evă l-a urmat pe noul Adam în suferinţă, în Pătimire şi astfel şi în bucuria definitivă. Cristos este pârga, dar trupul său înviat este inseparabil de cel al Mamei sale pământeşti, Maria, şi în Ea întreaga umanitate este implicată în Ridicarea spre Dumnezeu”.

Este vorba despre o transformare care implică toată creaţia deoarece se vor naşte noi ceruri şi pământul nou, „în care nu va mai fi nici plânset, nici jale, deoarece nu va mai fi moartea”:
• „Ce mare mister de iubire este astăzi propus din nou contemplaţiei noastre! Cristos a învins moartea prin atotputernicia iubirii sale şi numai iubirea este atotputernică şi această iubire a sa l-a făcut să moară pentru noi şi astfel să învingă moartea. Da, numai iubirea face să intrăm în împărăţia vieţii! Iar Maria a intrat în urma Fiului, asociată la slava sa, după ce a fost asociată la Pătimirea sa. A intrat cu un elan de nestăpânit menţinând deschisă după ea calea pentru noi toţi. Şi de aceea astăzi o invocăm: „Poarta cerului”, „Regina îngerilor” şi „Scăparea păcătoşilor”. Nu sunt desigur raţionamentele cele care ne fac să înţelegem aceste realităţi atât de sublime, dar credinţa simplă, curată, şi tăcerea rugăciunii care ne depăşeşte infinit şi ne ajută să vorbim cu Dumnezeu şi să simţim cum Domnul vorbeşte inimii noastre”.

Credinţa Mariei - observă Papa - ne face să trăim în această dimensiune dintre finit şi infinit, acea credinţă, transformând chiar sensul timpului: şi datorită credinţei simţim lăuntrică că „viaţa noastră nu este absorbită de trecut, dar atrasă spre viitor, spre Dumnezeu unde Cristos ne-a precedat şi în urma Lui, Maria”.
• „Privind la Maria cea ridicată la cer înţelegem mai bine că viaţa noastră de fiecare zi, deşi marcată de încercări şi dificultăţi, trece ca un fluviu spre oceanul divin, spre plinătatea bucuriei şi a păcii. Înţelegem că faptul de a muri nu este sfârşitul, dar intrarea în viaţa care nu cunoaşte moartea. Apusul nostru în orizontul acestei lumi este o un răsărit în aurora lumii noi, a zilei veşnice”.

Benedict al XVI-lea a cerut Mariei să ne însoţească „în osteneala faptului de a trăi şi muri zilnic” şi de a ne menţine constant orientaţi spre adevărata patrie a fericirii: să ne ajute să facem aşa cum Ea a făcut.
• „În faţa spectacolului trist constituit de atâta falsă bucurie şi în acelaşi timp de atâta durere neliniştitoare care se răspândeşte în lume, trebuie să învăţăm de la Ea să devenim noi înşine semne de speranţă şi de mângâiere, trebuie să vestim cu viaţa noastră învierea lui Cristos”.
Papa a încheiat cu invocaţia: „Ajută-ne Tu, Mamă, Poartă strălucită a cerului, Maica Milei, sursa prin care ne-a venit viaţa noastră şi bucuria noastră, Isus Cristos!”

• Secvenţe muzicale
La recitarea antifonului „Îngerul Domnului, în curtea interioară a reşedinţei pontificale din Castel Gandolfo, Papa a amintit că „din Paradis Sfânta Fecioară continuă să vegheze mereu, mai ales în ceasurile dificile ale încercării, asupra fiilor ei, pe care Isus însuşi i-a încredinţat Ei înainte de a muri pe cruce”.
• „Câte mărturii ale solicitudinii sale materne se întâlnesc vizitând sanctuarele dedicate Ei! Mă gândesc în acest moment în special la citadela mondială a vieţii şi speranţei care este Lourdes, unde, cu voi lui Dumnezeu, mă voi duce peste o lună, pentru a celebra cea de-a 150 aniversare a apariţiilor mariane petrecute acolo”.

„Maria înălţată la cer - a încheiat - ne indică ţinta definitivă a pelerinajului nostru pământesc”
• „Ne aminteşte că toată fiinţa noastră - spirit, suflet şi trup - este destinată plinătăţii vieţii; că cine trăieşte şi moare în iubirea lui Dumnezeu şi a aproapelui va fi transfigurat după chipul trupului glorios al lui Cristos înviat; că Domnul îi răstoarnă pe cei mândri şi îi înalţă pe cei smeriţi (cf Lc 1, 51-52). Aceasta Fecioara Maria o proclamă în veci prin misterul Ridicării sale la cer. Fie ca Tu să fii mereu lăudată, o Fecioară Marie! Roagă-te Domnului pentru noi!”

Iată şi binecuvântarea apostolică invocată de Papa în solemnitatea Adormirii Maicii Domnului imediat după recitarea rugăciunii „Angelus” împreună cu credincioşii reuniţi la amiază la Castel Gandolfo, binecuvântare ca ajunge ca atare şi pe această cale la toţi ascultătorii noştri:
 
Aici serviciul audio: