Puternic apel al Papei pentru Oseţia de Sud şi importante reflecţii privind deosebirea
dintre bucuria adevărată şi false evadări, odihna autentică în timpul vacanţei sau
concediilor şi importanţa duminicii în cuvintele lui Benedict al XVI-lea la rugăciunea
"Angelus". Terminată perioada de odihnă estivă în Alto Adige, luni întoarcerea Papei
la Castel Gandolfo
(RV - 10 august 2008) După ce sâmbătă seară, Benedict al XVI-lea
a devenit cetăţean de onoare al oraşului Bressanone, duminică Papa a recitat antifonul
marian "Angelus" împreună cu peste 9 mii de persoane în Piaţa Domul" a orăşelului
din Alto Adige. Încheiată perioada estivă de odihnă, luni
Papa se întoarce la reşedinţa pontificală din Castel Gandolfo.Înainte
de sosirea Papei, episcopul de Bolzano-Bressanone, mons. Wilhelm Egger celebrase Sfânta
Liturghie duminicală în piaţa din faţa catedralei. Papa Benedict a vorbit mai întâi
în limba germană comentând pe scurt evanghelia zilei despre Isus care vine în întâmpinarea
ucenicilor săi pe lacul Genezaret, apoi în italiană s-a referit la comportamentul
exemplar al sutelor de mii de tineri prezenţi la Ziua Mondială a Tineretului de la
Sydney în Australia, demonstrând că se pot bucura altfel fără abuzuri li fără să recurgă
la droguri, cum se întâmplă în societatea consumistă. După recitarea antifonului marian
Angelus, Papa a lansat un presant ape, şi în numele comunei eredităţi creştine,
la încetarea conflictului armat dintre Rusia şi Georgia şi revenirea la calea dialogului
pentru găsirea unei soluţii paşnice şi durabile.
Dar, să-l ascultăm pe
Pontif: • Papa a spus că "sunt motiv de profundă îngrijorare ştirile, din ce
în ce mai dramatice, despre tragicele evenimente ce se verifică în Georgia şi care
pornind din Oseţia de Suda, au provocat deja multe victime nevinovate şi constrâns
un mare număr de civili să-şi lase propriile case". Pontiful a formulat auspicii de
pace şi revenirea la masa negocierilor. • „Urarea mea vie este ca să înceteze
imediat acţiunile militare şi să se abţină, şi în numele comunei eredităţi creştine,
de la alte confruntări şi retorsiuni violente, ce pot degenera într-un conflict de
o şi mai mare amploare; să se reia, în schimb, în mod decis, calea negocierii şi dialogului
respectuos şi constructiv, cruţând astfel de ulterioare , sfâşietoare suferinţe acele
dragi populaţii". • Papa a invitat, de asemenea, "Comunitatea internaţională şi
ţările mai infulente în actuala situaţie să depună orice efort pentru a susţine şi
promova iniţiative menite să ducă la o soluţie paşnică şi durabilă în favoarea unei
convieţuiri deschise şi respectuaose", Apoi, Sfântul Părinte a invitat credincioşii
"împreună cu fraţii ortodocşi" să se roage intens pentru aceste intenţii pe care -
a spus - "le încredinţăm mijlocirii Preasfintei Fecioare Maria, Mama lui Isus şi a
tuturor creştinilor".
Înainte de rugăciunea „Îngerul Domnului”, cum s-a
spus, Papa vorbind liber, în germană, fără un text scris, a comentat
pe scurt Evanghelia Liturghiei duminicale. • „Există un punct în Evanghelia
după Marcu unde el povesteşte că după zile de stres, Isus le-a spus ucenicilor „Veniţi
cu mine, vă port într-un loc liniştit şi astfel veţi putea să vă odihniţi puţin”.
Şi deoarece Cuvântul lui Cristos nu este legat de momentul în care este pronunţat,
am aplicat această invitaţie către ucenici şi la mine şi am venit în acest loc frumos
şi liniştit ca să mă odihnesc un pic. Trebuie să-i mulţumesc mons. Egger şi tuturor
colaboratorilor, întregului oraş Bressanone şi regiunii, pentru că mi-aţi pregătit
acest loc liniştit în care în aceste două săptămâni am putut să mă destind, să mă
gândesc la Dumnezeu şi să mă gândesc la oameni şi astfel să recuperez noi forţe. Dumnezeu
să vă răsplătească!
Ar trebui să mulţumesc fiecăruia dintre voi în parte, dar
voi face un lucru mai simplu: vă recomand pe toţi binecuvântării lui Dumnezeu, El
vă cunoaşte pe nume fiecare dintre voi şi binecuvântarea sa va atinge pe fiecare pe
nume. Aceasta o cer din inimă, şi aceasta să fie mulţumirea mea pentru voi toţi! •
„Evanghelia duminicii de azi ne duce din acest loc de odihnă la viaţa de fiecare zi:
povesteşte cum, după înmulţirea pâinilor, Domnul se duce pe munte pentru a rămâne
singur cu Tatăl”. Între timp, ucenicii sunt pe lac şi cu sărmana lor barcă se ostenesc
în zadar să facă faţă vântului care le era împotrivă.
Poate chiar evanghelistului
acest episod i-a apărut ca o imagine a Bisericii din vremea sa, ca această barcă modestă,
care era Biserica de atunci, să afla în vântul potrivnic al istoriei şi cum părea
că Domnul ar fi uitat de ea. Iată că şi noi - a remarcat Papa - putem să ne facem
o imagine despre Biserica din timpul nostru, care în multe părţi ale pământului trebuie
să trudească din greu ca să înainteze în ciuda vântului contrar şi pare că Domnul
e foarte departe. Dar Evanghelia ne dă răspuns, mângâiere şi încurajare şi în acelaşi
timp ne arată o cale. Ne spune, de fapt: da, e adevărat, Domnul este la Tatăl dar
tocmai de aceea nu este departe ci vede pe fiecare, întrucât cine este la Dumnezeu
nu pleacă niciodată ci este vecin este lângă aproapele. Şi, în realitate, Domnul îi
vede şi la momentul just le vine înainte, le vine în ajutor. Atunci când Petru, înaintând
pe apă către Domnul, riscă să se înece, El îl prinde de mână şi îl salvează, în barcă.
Şi nouă Domnul ne întinde continuu mâna: o face în frumuseţea unei duminici, o face
printr-o liturghie solemnă, o face în rugăciunea cu care ne adresăm lui, o face în
întâlnirea cu Cuvântul lui Dumnezeu… O face în multe şi felurite situaţii ale vieţii
zilnice: ne întinde mâna. Şi numai dacă noi prindem mâna Domnului, dacă ne lăsăm călăuziţi
de El, drumul nostru va fi drept şi bun.
În acest scop vrem să-l rugăm pentru
ca să reuşim să găsim mereu mâna sa, şi totodată în această rugăciune este şi invitaţia
pentru ca în numele său, noi să întindem mâna noastră altora, celor care au nevoie
de ea, pentru ai conduce pe apele istoriei noastre”.
Apoi Papa, vorbind
tot liber, a continuar în italiană. • „În aceste zile, iubiţi prieteni, m-a
întors puţin cu gândul şi la experienţa trăită la Sydney, unde am întâlnit feţe voioase
ale atâtor băieţi şi fete din orice parte a lumii. În marea metropolă a tinerii naţiuni
australiene, acei tineri au fost un semn de bucurie adevărată, uneori zgomotoasă dar
mereu paşnică şi pozitivă. În pofida faptului că erau atât de mulţi, nu au provocat
dezordini, nu au făcut nici o pagubă”.
Pentru a fi veseli nu au avut nevoie
să recurgă la moduri needucate şi violente, la alcool şi la substanţe stupefiante.
Era în ei bucuria de a se întâlni şi de a descoperi împreună o lume nouă. Cum să nu
facem o comparaţie cu cei de-o vârstă cu ei care, în căutarea unor false evadări,
consumă experienţe degradante ce sfârşesc nu rareori în tragedii răscolitoare? •
„Acesta este un produs tipic al actualei societăţi, aşa-zisa societate a bunăstării”
care, pentru a umple un gol interior şi plictiseala care îl însoţeşte, îndeamnă la
încerca experienţe noi, mai emoţionante, mai ’extreme’. Şi vacanţele riscă astfel
să se disipeze într-o urmărire zadarnică de miraje ale plăcerii. Dar în felul acesta
spiritul nu se odihneşte, inima nu gustă bucurie şi nu află pace, dimpotrivă, sfârşeşte
prin a fi şi mai obosită şi tristă decât înainte”. • „ M-am referit la tineri,
deoarece ei sunt mai însetaţi de viaţă şi de experienţe noi, şi de aceea cei mai supuşi
riscului. Dar reflecţia este valabilă pentru toţi: persoana umană se regenerează cu
adevărat numai în raportul cu Dumnezeu,iar pe Dumnezeu îl întâlnim învăţând să ascultăm
glasul lui în liniştea interioară şi în tăcere (cf 1Rg 19,12).
În finalul alocuţiunii
Papa a îndemnat la rugăciune pentru ca într-o societate unde se umblă mereu alergând,
vacanţele să fie zile de adevărată destindere în timpul cărora să ştim să ne rezervăm
momente pentru reculegere şi rugăciune, indispensabile pentru a se regăsi profund
pe sine şi pe alţii. Cerem aceasta prin mijlocirea Mariei Preasfinte, Fecioara tăcerii
şi a ascultării”.
După recitarea rugăciunii „Angelus” vorbind din nou în germană
Papa s-a referit la importanţa duminicii: „Cred că toţi suntem recunoscători şi fericiţi
că am putut petrece împreună o duminică atât de frumoasă, şi acest lucru îmi duce
gândul la ziua de duminică în general. Episcopul vostru mi-a spus că în programul
diecezan al acestui an se află sfinţirea duminicii. Într-adevăr, cât este de importantă
Duminica! Nu numai ca un moment de relaxare, de care avem nevoie - cum am spus mai
înainte - chiar dacă destinderea singură nu este suficientă: de fapt, duminica rămâne
goală, sau de-a dreptul ne face mai stresaţi decât înainte şi mai goi lăuntric, dacă
duminica nu are momentul central în întâlnirea cu Cristos înviat. Cred că duminica
trecută şi astăzi am putut esperimenta cât este de frumos când putem să-l întâlnim
pe Cristos în Euharistie, întâlnindu-ne şi toţi între noi. Iată de ce vă invit pe
toţi să primiţi acest program diecezan la nivel personal şi în parohiile voastre şi
să luptaţi ca duminica să fie duminică, zi de odihnă voioasă şi zi de bucuroasă întâlnire
cu Bunul Dumnezeu. Vă urez tuturor o duminică frumoasă şi o bună săptămână!
Papa
a salutat apoi peregrinii italieni, în special reprezentanţii diferitelor comunităţi
parohiale ale diecezei de Bolzano-Bressanone, precum şi tinerii cu familiile provenind
din alte dieceze italiene. A amintit faptul, menţionat de episcopul local, că în urmă
cu 250 de ani fusese consacrată catedrala oraşului şi a invocat har de la Domnul pentru
toţi care intră în ea. A salutat ziariştii şi operatorii mass-media care l-au urmat
în timpul sejurului său. Benedict al XVI-lea le-a mulţumit pentru munca şi discreţia
lor şi le-a dat asigurarea rugăciunilor sale pentru intenţiile lor familiale şi profesionale.
Ca
şi duminica trecută, după întâlnirea din Piaţa catedralei pentru rugăciunea mariană,
Benedict al XVI-lea a întâlnit credincioşii în biserica adiacentă „Sfântul Petru”
unde a putut saluta mai îndeaproape persoanele vârstnice şi bolnavi. Iată şi binecuvântarea
apostolică invocată de Papa duminică la întâlnirea cu miile de credincioşi reuniţi
la amiază pentru rugăciunea Îngerul Domnului în Piaţa catedralei oraşului Bressanone,
binecuvântare ce ajunge pe această cale la toţi ascultătorii noştri care o primesc
în spirit de credinţă.