9 august: Celebrarea sărbătorii liturgice a Sfintei Tereza Benedicta a Crucii – Edith Stein – co-patroană a Europei

(RV – 9 august 2008) – Ilustră fiică a Israelului şi, în acelaşi timp, fiică a Carmelului”: astfel a definit-o papa Ioan Paul al II-lea pe Sfânta Tereza Benedicta a Crucii, a cărei sărbătoare liturgică se celebrează pe 9 august.

Patroană a Europei, împreună cu Sfânta Brigita şi cu Sfânta Ecaterina de Siena, Edith Stein era evreică – prin naştere – dar, după un lung parcurs de căutări, a ales să se convertească la creştinism. Spunea: „Cine caută adevărul, îl caută pe Dumnezeu, fie că este sau nu conştient de acest lucru”.

Audio: voce Ioan Paul al II-lea:
• „Călugăriţa Tereza Benedicta a Crucii ne spune nouă, tuturor: nu acceptaţi nimic ca adevăr dacă este lipsit de iubire. Şi nu acceptaţi nimic ca iubire, dacă este lipsit de adevăr! Una fără cealaltă devine o minciună distrugătoare”.

Era pe 11 octombrie 1998 când Ioan Paul al II-lea a proclamat-o sfântă pe Edith Stein: Sfânta Tereza Benedicta a Crucii. Trecuseră 56 de ani de la moartea ei, pe 9 august 1942, într-o cameră de gazare de la Auschwitz.

Născută la Bresslaw, pe atunci teritoriu german, actualmente Wroclaw, Polonia, în 1891, Edith Stein era ultima din 11 fii şi provenea dintr-o familie de religie iudaică. Pasionată de filozofie, a fost asistenta profesorului Edmund Husserl, care i-a fost şi coordonator al tezei de licenţă. În vara anului 1921, se produce schimbarea: Edith citeşte autobiografia Sfintei Tereza de Aquila şi decide convertirea la creştinism. Pe 1 ianuarie 1922 primeşte botezul şi, după 11 ani, intră în mănăstirea carmelitelor din Köln. În 1934 are loc ceremonia primirii veşmântului şi, din acel moment, Edith Stein va purta numele Tereza Benedicta a Crucii, acea Cruce pe care ea o definea „unica speranţă”.

Dar ce rămâne azi din sacrificiul ei? Ne răspunde tot o călugăriţă: Sora Carla Bettinelli, preşedintă a asociaţiei italiene „Edith Stein”:
• „Toată viaţa, începând cu momentul convertirii, a fost un act de oferire a întregii ei existenţe Domnului. Din sacrificiul său rămâne un dialog mai bun între creştini şi evrei. Există apoi şi un alt aspect, cel al femeii Edith Stein, care a avut o mare influenţă asupra generaţiilor care i-au urmat, în sensul asumării majore a demnităţii femeii şi, în unele ambiente, a trăirii cât mai bine a acestei demnităţi.
Îmi amintesc că, aflându-mă în audienţă la papa Ioan Paul al II-lea, pe 24 iunie 1997, pentru a cere canonizarea lui Edith Stein, am vorbit cu Sfântul Părinte despre enciclica „Mulieris dignitatem” şi Papa mi-a mărturisit că, în timp ce lucra la enciclică, avea în minte scrierile despre femeie ale lui Edith Stein.

A studiat neobosit, a scris diferite studii, a tradus „De veritate”, a Sfântului Toma d'Aquino, făcând din căutarea adevărului un principiu de viaţă:
• „Edith Stein a fost întotdeauna îndrăgostită de adevăr: l-a căutat cu atâta osteneală şi stăruinţă încât se poate spune că era însetată de adevăr. Şi nu era o simplă căutare a adevărului, dar aproape o nevoie de adevăr şi era conştientă că fiecare fiinţă umană caută adevărul în propria existenţă. Poate greşi în modalitatea acestei căutări, poate face confuzii dar, mai devreme sau mai târziu adevărul apare fiinţei umane. Şi, Edith Stein spunea: Adevărul se va arăta persoanei care-l caută, care este însetată de cunoaşterea acestuia. Este tipică fraza ei: „Setea mea de adevăr este o continuă rugăciune”.

Aici serviciul audio: