La rugăciunea "Angelus" recitată în Piaţa Domului din Bressanone, papa benedict al XVI-lea a aminit figura lui Paul al VI-lea de la moartea căruia se împlinesc 30 de ani. Urarea Papei pentru organizatori şo participanţi la Olimpiada de la Beijing în China (text)

(RV - 3 august 2008) Aflat pentru o perioadă de odihnă la Bressanone, oraş din nordul Italiei în munţii din Alto Adige, Benedict al XVI-lea a recitat duminică antifonul „Angelus - Îngerul Domnului” împreună cu circa 10 mii de credincioşi reuniţi la amiază în Piaţa Domului. Mai înainte episcopul de Bolzano-Bressanone, mons. Wilhelm Egger oficiase acolo Sfânta Liturghie. Credincioşii l-au întâmpinat cu îndelungi aplauze pe Pontif, care a venit de la Seminarul Major unde este găzduit în perioada de odihnă estivă din acest an, 28 iulie -11 august. După salutul episcopului în limbile germană, italiană şi ladină, papa Benedict a ţinut o scurtă alocuţiune, mai întâi cu referire la Textele liturghiei duminicale, vorbind liber în limba germană şi apoi a evocat figura papei Paul al VI-lea de la moartea căruia la 6 august se împlinesc 30 de ani. A urmat recitarea antifonului "Angelus" în limba latină, după care înainte de saluturilie în difeirte limbi o urare pentru Jocurile olimpice care încep pe 8 august în China.
 
Iată textul alocuţiunii în traducerea noastră de lucru:

Mai întâi Papa a vorbit liber, în germană, lăsând textul distribuit anticipat, a spus:

"Mult iubiţi fraţi şi surori, un cordial bun venit tuturor!
Ţin înainte de toate să spun un cuvânt de profundă mulţumire, mai ales Dumneavoastră, mons. Egger, pentru că aţi făcut posibilă aici această sărbătoare a credinţei şi pentru că aţi dispus ca eu să pot încă o dată în acelaşi timp să mă întorc în trecutul meu şi să merg înainte în viitorul meu. Încă o dată pot petrece vacanţa mea în frumosul Bressanone, acest ţinut unde se împletesc artă şi cultură şi bunătatea umană a lumii: o profundă mulţumire pentru toate acestea! (aplauze).

Fireşte, mulţumesc tuturor acelora care, împreună cu Dumneavoastră, au contribuit la a face în aşa fel ca să pot petrece zile de pace şi de seninătate: mulţumesc tuturor celor care au contribuit la organizarea acestei sărbători! Mulţumesc din inimă autorităţilor oraşului, regiunii şi Statului pentru ceea ce au făcut, mulţumesc organizatorilor, voluntarilor care oferă ajutorul lor, medicilor, atâtor persoane care au fost necesare, în special şi forţelor de ordine, colaborarea tuturor…fără îndoială am uitat atâtea alte persoane! Pe voi toţi, Domnul să vă răsplătească: sunteţi toţi în rugăciunea mea. Este singurul mijloc pe care îl am pentru a vă mulţumi. (aplauze)
Şi apoi, evident, şi mai ales, mulţumesc bunului Dumnezeu care ne-a dat acest pământ şi care ne-a dat această duminică scăldată de soare. Iată că am ajuns astfel la Liturghia zilei. Prima lectură ne aminteşte că lucrurile cele mai mari ale vieţii noastre nu pot fi achiziţionate nici cumpărate, fiindcă lucrurile cele mai importante şi elementare ale vieţii noastre ne pot fi doar dăruite: soarele şi lumina, aerul pe care îl respirăm, frumuseţea pământului, iubirea, prietenia, însăşi viaţa. Toate aceste bunuri centrale nu le putem cumpăra, ci ne sunt dăruite. Cea de-a doua lectură apoi adaugă că aceasta înseamnă şi că există lucruri pe care nimeni nu ni le poate lua, pe care nici o dictatură, nici o forţă distrugătoare nu ni le poate fura. A fi iubiţi de Dumnezeu care în Cristos cunoaşte şi iubeşte pe fiecare dintre noi: nimeni nu ne poate răpi şi cât timp avem aceasta, nu suntem săraci, dar bogaţi. Evanghelia adaugă un al treilea pas: dacă de la Dumnezeu primim daruri atât de mari, la rândul nostru trebuie să dăruim, în domeniul spiritual, dând bunătate, prietenie, iubire, dar şi în domeniul material: Evanghelia vorbeşte despre împărţirea pâinii. Aceste două lucruri trebuie astăzi să pătrundă în sufletul nostru: trebuie să fim persoane care dăruiesc, pentru suntem persoane care primesc. Trebuie să dăm şi altora darul bunătăţii, al iubirii şi al prieteniei, dar trebuie să dăm - tuturor celor care au nevoie şi pe care îi putem ajuta - şi daruri materiale şi să căutăm astfel să facem pământul mai uman, adică mai apropiat lui Dumnezeu”.

Apoi, Papa a revenit la textul în italiană, făcând mici adăugiri.

„Acum, dragi prieteni, vă invit să faceţi cu mine pomenirea plină de devoţiune şi filială a Slujitorului lui Dumnezeu, papa Paul al VI-lea, de la moartea căruia, peste trei zile, vom comemora 30 de ani. Era de fapt în seara de 6 august 1978 când Paul al VI-lea şi-a dat duhul său lui Dumnezeu; în seara sărbătorii Schimbării la Faţă a lui Isus, mister de lumină divină care a exercitat mereu un farmec deosebit asupra sufletului său. Ca Păstor suprem al Bisericii, Paul al VI-lea a călăuzit poporul lui Dumnezeu la contemplarea feţei lui Cristos, Răscumpărătorul omului şi Stăpânul istoriei. Şi tocmai orientarea plină de iubire a minţii şi inimii spre Cristos a fost unul din punctele principale de sprijin ale Conciliului Vatican II, o atitudine fundamentală pe care veneratul meu predecesor Ioan Paul al II-lea a moştenit-o şi relansat-o în marele Jubileu al anului 2000. În centrul a toate, întotdeauna şi numai Cristos: în centrul Scripturilor Sacre şi al Tradiţiei, în inima Bisericii, a lumii şi a întregului univers. Providenţa Divină l-a chemat pe Giovanni Battista Montini de la catedra de Milano la cea a Romei în momentul cel mai delicat al Conciliului - când intuiţia Fericitului Ioan al XXIII-lea risca să nu capete formă. Cum să nu mulţumim Domnului pentru rodnica şi curajoasa sa acţiune pastorală? Pe măsură ce privirea noastră asupra trecutului devine mai largă şi conştientă, apare din ce în ce mai mare, aş zice aproape supraomenesc, meritul lui Paul al VI-lea în prezidarea Adunării Conciliului, în a o conduce fericit la termen şi în a stăpâni frământata fază de după Conciliu. Am putea, într-adevăr spune, cu apostolul Paul, că harul lui Dumnezeu în el „nu a devenit zadarnic” (cf 1Cor 15,10): a valorizat deosebitele sale calităţi de inteligenţă şi iubirea sa pasionată pentru Biserică şi pentru om. În timp ce aducem mulţumiri lui Dumnezeu pentru darul acestui mare Papă, ne angajăm să ne însuşim învăţămintele sale.

În ultima perioadă a Conciliului Vatican II, Paul al VI-lea a dorit să dea o cinste specială Mamei lui Dumnezeu şi a proclamat-o solemn „Mamă a Bisericii” (cf Insegnamenti, II [1964], 675). Către ea, Mama lui Cristos, Mama Bisericii, Mama noastră, ne îndreptăm acum prin rugăciunea “Angelus”.

După recitarea antifonului marian “Angelus” şi înainte de saluturile în diferite limbi Papa s-a referti la Jocurile Olimpice de la Beijing.

"Dragi prieteni,
Vinerea viitoare, 8 august, se vor deschide la Beijing Jocurile celei de-a XXIX-a Olimpiade. Sunt bucuros să adresez ţării gazdă, organizatorilor şi participanţilor, în primul rând atleţilor, salutul meu cordial, împreună cu urarea ca fiecare să poată da ce are mai bun în sine, în genuinul spirit olimpic. Urmăresc cu profonda simpatie această mare întâlnire sportivă - cea mai importantă şi mai aşteptată la nivel mondial - şi urez din inimă ca ea să ofere comunităţii internazionale un exemplu valid de convieţuire între persoane de cele mai diverse provenienţe, în respectul comunei demnităţi. Fie ca încă o dată sportul să poată fi chezăşie de fraternitate şi de pace între popoare!

Au urmat saluturile în limbile franceză, engleză, germană, spaniolă, polonă, ladină şi italiană în care a reamintit figura marelui Papă Paul al VI-lea de la moartea căruia la 6 august se împlinesc 30 de ani. A menţionat rolul său determinant în continuarea Conciliului Vatican II şi în conducerea Bisericii în agitata perioadă de după Conciliu. Era în seara sărbătorii Schimbării la Faţă a Domnului nostru Isus Cristos.
„Un salut cordial populaţiei ladine. Amintesc cu plăcere că pomul de Crăciun pentru Piaţa Sfântul Petru a venit din Val Badia. Domnul să binecuvânteze văile voastre. Păstraţi - după exemplul Sfântului Iosif din Oies - credinţa în Dumnezeu şi iubirea faţă de Biserică”.

În italiană a salutat cu afecţiune pe toţi cei prezenţi şi întreaga comunitatea din Bressanone; a salutat grupurile de tineret, familiile, şi a binecuvântat copiii şi pe cei vârstnici. Mulţumind pentru primirea aleasă pe care i-au făcut, Papa a încheiat spunând „La revedere”.