Papa invită la rugăciune pentru ca să crească în credincioşi conştiinţa că sunt chemaţi să fie sfinţi şi misionari

(RV - 1 august 2008) Benedict al XVI-lea invită credincioşii să se roage “pentru ca să fie promovat şi alimentat răspunsul întregului popor al lui Dumnezeu la chemarea comună la sfinţenie şi la misiune, cu un atent discernământ al carismelor şi o implicare constantă în formarea spirituală şi culturală”. Este vorba de intenţia misionară propusă de Papa membrilor apostolatului rugăciunii pentru luna august.

Papa îndeamnă Biserica să se roage pentru ca să crească în rândul credincioşilor conştiinţa că toţi cei botezaţi suntem chemaţi la sfinţenie. “Uneori - subliniază Papa - se crede că sfinţenia este o stare de privilegiu rezervată pentru puţini aleşi. În realitate - afirmă - a deveni sfânt este îndatorirea fiecărui creştin, mai mult…a fiecărui om!” Dar în ce consistă sfinţenia? Să-l ascultăm pe Benedict al XVI-lea:
• „La întrebare se poate răspunde înainte de toate în forma negativă: pentru a fi sfinţi nu e nevoie a face lucruri şi opere extraordinare, nici a avea carisme excepţionale. Vine apoi răspunsul în forma pozitivă: este necesar, foarte simplu ’a-l sluji’ pe Isus, al asculta şi urma fără a-şi pierde curajul în dificultăţi (…) Sfinţenia cere un efort constant, dar este posibilă pentru toţi deoarece, mai mult decât lucrare a omului, ea este înainte de toate dar a lui Dumnezeu” (Omilia de la 1 noiembrie 2006).

De la sfinţenie la misiune: şi în acest caz fiecare creştin este misionar. Dar nu trebuie spus doar că toţi cei botezaţi au îndatorirea şi dreptul de a vesti Evanghelia. Papa adaugă o precizare invitând la a depăşi acele forme ambigue de respect care la sfârşit se transformă într-o tăcere a credinţei. De fapt, toţi au dreptul de a-l cunoaşte pe Cristos, mântuitorul omenirii:
• „Vestirea Evangheliei rămâne cel dintâi serviciu pe care Biserica are datoria să-l facă umanităţii, pentru a oferi mântuirea lui Cristos omului din vremea noastră, în atâtea forme umilit şi oropsit, şi pentru a orienta în sens creştin transformările culturale, sociale şi etice care sunt în act în lume”(Alocuţiunea la Angelus, 07.10.2007).
 
Căile sfinţeniei şi ale misiunii sunt atâtea câte inspiră Duhul Sfânt. Sunt carismele, a căror autenticitate este garantată de disponibilitatea de a se supune discernământului din partea autorităţii ecleziastice. Carismele - afirmă Papa - pot fi „incomode” dar instituţia trebuie să fie atentă să nu le stingă:
• „Cine este chemat la o slujire de discernământ şi de călăuză să nu pretindă să domine asupra carismelelor, ci mai degrabă să se ferească de pericolul de a le sufoca, rezistând ispitei de a uniformiza ceea ce Duhul Sfânt a voit multiform pentru a contribui la edificarea şi dezvoltarea unicului Trup al lui Cristos, pe care acelaşi Duh Sfânt îl face trainic în unitate”(Discurs asupra Mişcărilor bisericeşti, 17 mai 2008).

 
În fine, Papa invită la a ne ruga pentru ca creştinii, departe de a se replia asupra lor şi de orice formă de pesimism, să cultive o străduinţă constantă de formare spirituală şi culturală. Iată îndemnul Papei către călugăriţele Uniunii internaţionale de superioare generale:
• „Nu obosiţi de a rezerva toată grija posibilă formării umane, culturale şi spirituale a persoanelor încredinţate vouă, pentru ca să fie în măsură să răspundă actualelor sfidări culturale şi sociale. Fiţi cele dintâi care dau exemplu în fuga de comodităţi, de viaţa tihnită şi plăceri pentru a vă duce la îndeplinire misiunea. Împărţiţi bogăţiile carismelor voastre cu toţi cei care sunt angajaţi în unica misiune a Bisericii care este construirea Împărăţiei”(Discurs UISG, 7 mai 2007).

 
Aici serviciul audio: