Deschisă vineri în bazilica Sfânta Maria a Îngerilor solemnitatea Iertării de la Assisi, Porţiuncula

(RV - 1 august 2008) „Vreau să vă duc pe toţi în Rai”. Astfel Francisc din Assisi la 2 august 1216 comunica credincioşilor reuniţi la „Porţiuncula” că a obţinut de la papa Onoriu al III-lea indulgenţa plenară pentru toţi aceia care aveau să viziteze, căiţi de păcate şi spovediţi, bisericuţa construită de „sărăcuţul” la Sfânta Maria a Îngerilor. De atunci în fiecare an, de la amiaza zilei de 1 august până la miezul nopţii zilei următoare, credincioşii pot dobândi indulgenţa pentru sine şi pentru răposaţi, la Porţiuncula sa într-o biserică parohială sau franciscană, îndeplinind condiţiile recerute, adică spovada sacramentală, primirea Sfintei Împărătşanii, recitarea Crezului şi rugăciunii Tatăl nostru şi o rugăciune după intenţiile Papei, adică pentru necesităţile Bisericii.

Vineri solemnitatea Iertării fost deschisă la Assisi de ministrul general al Ordinului Fraţiolor Minor, p. José Rodrìguez Carballo, care a prezidat Sfânta Liturghie în bazilica „Sfânta Maria a Îngerilor”, unde în cursul după amiezii credincioşii s-au dus în procesiune să primească indulgenţa şi să celebraze primele Vespere prezidate de mons. Domenico Sorrentino, episcop de Assisi-Nocera Umbra-Gualdo Tadino. Redacţia centrală l-a intervievat în legătură cu semnificaţia Porţiunculei, a sărbătorii Iertării din Assisi:
• „Când păcătuim, tulburăm toată fiinţa noastră care devine şi mai incapabil să primească harul lui Dumnezeu, bucuria lui Dumnezeu, şio chiar de a stabili raporturi cu alţii şi tocmai acest lucru provoacă acea pedeapsă care dacă nu este ispăşită aici pe pământ trebuie să fie ispăşită în viaţa de dincolo, în Purgatoriu. Indulgenţa este harul acestei milostiviri peste măsură ce ne vine în ajutor, care restabileşte toată fiinţa noastră în armonie cu Dumnezeu. Evident, nu este un fapt magic, se cer împlinirea unor condiţii precise pentru ca omul să se predispună cu adevărat primirii acestei abundenţe de har. Francisc voia să obţină ca cine vine să viziteze biserica preferată de el, să facă într-un anume mod experienţa pe care el o trăia aici, trăirea unui Dumnezeu apropiat şi îndurător şi să se simtă total reînsănătoşit. Indulgenţa a devenit apoi o experienţă larg răspândită în Biserică, însă trebuie să spunem că aici în ambientul lui Francisc capătă întreaga sa frumuseţe şi în contact cu experienţa sa spirituală”.

Ce spune oamenilor de azi această sărbătoare, acest prilej de har? De ce este nevoie de sărbătoarea iertării în zilele noastre?
• „Aş zice că este nevoie mai mult ca oricând. E nevoie de iertare şi de abundenţă de iertate care să ne ajute realmente să reconstruim fiinţa noastră personală şi comunitară. Trăim într-o societate în care divizările sunt într-adevăr multe. Fisuri lăuntrice în inima omului, divizări în familii, divizări în raporturile dintre instituţii, societăţi, grupuri, există atât de mult război şi atâta violenţă în lume. Această iertare este strict vorbind ceea ce se întâmplă în inima fiecăruia dintre noi, când ne lăsăm pe deplin împăcaţi cu Dumnezeu, dar este în acelaşi timp mărturia care se răspândeşte în societate şi devine modul prin care Dumnezeu, ţese din nou, prin inima fiecăruia dintre noi, şi comunitatea fiilor săi”.
 
Aici serviciul audio: