Pasaje din predica Papei la deschiderea Anului Paulin: 2000 de ani de la naşterea Sfântului Paul, apostol

(RV - 28 iulie 2008) În urmă cu o lună, prin concelebrarea Orei Primelor Vespere la solemnitatea Sfinţilor Petru şi Paul în bazilica papală Sfântului Paul din afara Zidurilor, Benedict al XVI-lea inaugura Anul Paulin în prezenţa patriarhului ecumenic Bartolomeu I. În predica sa, Benedict al XVI-lea a cristalizat profilul Apostolului Neamurilor în imagini pregnante. Să ascultăm pasaje din omilia rostită în seara zilei de 28 iunie.
• Secvenţe muzicale.
Papa a subliniat că experienţa de credinţă a Sfântului Paul porneşte de la întâlnirea personală cu Cristos, de la descoperirea că Cristos îl iubeşte până la a-şi da viaţa pentru el:
• „Credinţa sa înseamnă a fi străpuns de iubirea lui Isus Cristos, o iubire care îl răscoleşte până în străfundul inimii şi îl transformă. Credinţa sa nu este o teorie, o opinie despre Dumnezeu şi despre lume. Credinţa sa este impactul iubirii lui Dumnezeu asupra inimii sale. Şi astfel însăşi această credinţă este iubire faţă de Isus Cristos”.

Libertatea este cuvântul cheie pentru a-l înţelege pe Sfântul Paul - aminteşte Papa. Iubirea lui Dumnezeu devine legea noii vieţi creştine. O iubire care îi face pe oameni să fie liberi:
• „În acelaşi spirit Augustin a formulat fraza devenită apoi celebră: ’Dilige et quod vis fac’ (Tract. in 1In 7, 7-8) - iubeşte şi fă ce vrei’. Cine îl iubeşte pe Cristos aşa cum l-a iubit Paul, poate cu adevărat să facă ceea ce vrea, deoarece iubirea sa este unită cu voinţa lui Cristos şi prin aceasta cu voinţa lui Dumnezeu; întrucât voinţa sa este ancorată în adevăr şi voinţa sa nu mai este simpla sa voinţă, arbitru al unui eu autonom, dar este integrată în libertatea lui Dumnezeu şi de la ea primeşte drumul de parcurs”.

Sfântul Paul - relevă Papa - ne face să înţelegem bine ce înseamnă a aparţine la Biserică:
• „Biserica nu este o asociaţie care vrea să promoveze o anumită cauză. În ea nu este vorba despre o cauză. În ea este vorba de persoana lui Isus Cristos, care şi ca Înviat din morţi a rămas ’trup’, ’carne’…El este un trup. Este în mod personal prezent în Biserica sa, ’Cap şi Trup’ formează un singur subiect…În toate acestea transpare misterul euharistic, în care Cristos dăruieşte continuu Trupul să şi face din noi Trupul său: ’pâinea pe care noi o frângem, nu este oare împărtăşire cu Trupul lui Cristos? Căci este o singură pâine, deşi, noii fiind mulţi, sunt un singur trup: de fapt, toţi ne împărtăşim dintr-o singură pâine’ (1Cor 10,16). Cu aceste cuvinte ni se adresează, în această oră, nu numai Paul, dar Domnul însuşi: Cum aţi putut sfâşia Trupul meu?”

Papa îl aminteşte, în fine, pe Sfântul Paul ca un om care a vestit adevărul fără teamă, întâlnind suferinţa, persecuţia şi apoi moartea:
• „Într-o lume în care minciuna este puternică, adevărul se plăteşte cu suferinţa. Cine vrea să evite suferinţa, să o ţină departe de sine, ţine departe viaţa însăşi şi măreţia ei; nu poate fi slujitor al adevărului şi astfel slujitor al credinţei. Nu există iubire fără suferinţă - fără suferinţa renunţării la sine însuşi, a transformării şi purificării eu-lui pentru adevărata libertate. Acolo unde nu există nimic care să merite ca pentru el să suferi, viaţa însăşi îşi pierde valoarea”.

Aici serviciul audio: