ZMT Sydney 2008, discursurile Papei trebuie aprofundate acasă, în dieceză, în parohii: mons. Bruno Forte

(RV - 23 iulie 2008) Dincolo de emoţii, Ziua Mondială a Tineretului de la Sydney a fost pentru tinerii din toată lumea mai ales o mare ocazie de a aprofunda propria credinţă. Un ajutor fundamental, în atare direcţie, a venit din discursurile Papei. Intervenţii de mare densitate care desigur vor trebui reluate şi meditate de tineri împreună cu păstorii lor.

În această privinţă, arhiepiscopul italian Bruno Forte, întors de la Sydney, comentează:
• În discursul de la Veghea de rugăciune, care a fost o mare cateheză cu un profund conţinut teologic, papa Benedict s-a pus personal în joc, deoarece a pus în centrul reflecţiei meditaţia Sfântului Augustin. A spus clar cum în viaţa sa a fost important faptul de a se întâlni cu marii maeştri spirituali care l-au condus să trăiască experienţa Duhului Sfânt. Însă, acest mesaj care implica în prima persoană martorul, negreşit, nu era un mesaj uşor. Totul trebuia să treacă, printr-o cateheză, la sute de mii de tineri care veneau din toată lumea. Unii îmi spuneau că pentru a urmări discursurile Papei, era nevoie de mare concentrare, de mare atenţie şi acest lucru nu este întotdeauna uşor în marea masă de persoane. Dincolo de această dificultate obiectivă, tinerii sesizau însă faptul că acest om se pune personal în joc. Am notat aceasta mai ales la tinerii de cultură anglo-saxonă, care au simţit foarte puternic apropierea acestui mare bătrân care vorbea despre înţelepciunea inimii.

Benedict al XVI-lea place tinerilor şi pentru că Papa îi ia în serios, nu îi subevaluează…
• Da, dau exemplul unui tânăr englez pe care l-am întâlnit în aeroport, şi care îmi spunea să desigur urmărirea discursului care angajare. Totuşi, îmi spunea, acest discurs este important pentru viaţa sa, pentru că e discursul unui Papă „care nu face reduceri în privinţa adevărului”. Şi îmi destăinuia: „Noi tinerii avem nevoie de cineva care să ne dea puncte de referinţă temeinice, o lumină care să lumineze drumul nostru şi care să fie o lumină afidabilă”.Din acest punct de vedere, fără îndoială există în tinerii din vremea noastră o nevoie de repere sigure, care să dea gust, sens vieţii să motiveze şi pasiunea de a trăi”.

Ziua mondială a tineretului este un mare eveniment, dar, bineînţeles, nu este etapa finală a unui parcurs, cel mult o etapă intermediară. Păstorii, cum pot deci să ajute tinerii să aprofundeze temele expuse la Sydney şi, în special, cea fundamentală despre Persoana Duhului Sfânt?
• Ziua Mondială a Tineretului a devenit tot mai mult un drum care are ceva important ce o precede şi ceva important ce vine ulterior. Ceea ce o precede este munca făcută în dieceze. Cei care erau la Sydney erau motivaţi. De la acea zi porneşte însă un drum mai departe, care este cel al ce trebuie parcurs în dieceze. Eu le-am spus deja tinerilor mei, cerându-le să mediteze la ceea ce Duhul Sfânt le-a spus inimilor lor şi să ia acest dar al Duhului ca un fel de angajament şi de provocare de trăit apoi în viaţa diecezană, un drum care să ne poarte la a trăi viaţa Duhului despre care Papa a vorbit atât de frumos la Liturghia de încheiere. Există, prin urmare, un itinerar ce ne aşteaptă, dar tinerii de la Sydney, care au dovedit că s-au dus motivaţi lăuntric la această întâlnire, cred că sunt afidabili şi de aceea putem să ne gândim la un drum ce va continua în Bisericile locale, pregătindu-ne astfel la marea etapă succesivă internaţională, Ziua mondială a tinerilor la Madrid în 2011.

Aici serviciul audio: