Papa o propune pe Fericita Mary MacKillop, model de inspiraţie în viaţa creştină

(RV - 17 iulie 2008) Biserica australiană are un model de viaţă creştină din care să se inspire iar papa Benedict al XVI-lea l-a indicat insistent la începutul primei sale ieşiri publice de joi, oprindu-se în rugăciune la mormântul călugăriţei Mary MacKillop, prima Fericită a ţării. „Intervenţiile sale în apărarea celor care erau trataţi injust şi exemplul ei practic de sfinţenie au devenit - a spus mai târziu Papa - sursă de inspiraţie pentru toţi australienii”. Dar cine era Maria MacKillop, al cărei nume aminteşte de originea ei scoţiană?

Mary MacKillop este înainte de toate o femeie curajoasă. O femeie energică, modernă în înfruntarea greutăţilor vieţii, în ciuda faptul că existenţa ei se consumă în a doua jumătate a secolului al XIX-lea. Primul născut din părinţi scoţieni stabiliţi în Australia în împrejurimile oraşului Melbourne, duce o viaţă modestă şi la 18 ani obţine primul loc de muncă, postul de învăţătoare în Statul Australia meridională. Acea muncă îi deschide un orizont pe care întâlnirea cu un preot, părintele Iulian Tension Woods, îi permite să-l transforme într-o operă extraordinară. Mary MacKillop devine prima dintr-un grup de învăţătoare fără plată. Ea şi fetele care foarte repede o urmează, învaţă gratuit copii săraci. Materii culturale şi Evanghelia. Opera devine un Institut călugăresc, cel al Surorilor Iozefine. Episcopul le dă aprobarea în 1868, dar Mary deja deschisese o a doua şcoală la Adelaide. Este neobosită. Se deplasa cu calul dintr-un loc într-altul pe marile distanţe australiene, o dată călătorea noaptea pentru a asista o soră pe patul de moarte, altă dată se aruncă într-un fluviu năvalnic care gata să înghită un copil, adoptă o fetiţă părăsită. Şi câte altele fapte din dragoste pentru aproapele.
Cum deseori se întâmplă, zelul ei şi coerenţa creştină fac să apară contraste, gelozii de factură josnică. Episcopul se va vedea nevoit să-i retragă excomunicarea, cerând scuze călugăriţei, care era de acum orientată spre Roma. În 1873 este primită de papa Pius al IX-lea, în 1883 papa Leon al XIII-lea aprobă Regula Institutului. Sora Maria are 46 de ani iar Congregaţia înfiinţată de ea este plantată şi în Noua Zeelandă. Din cauza vârstei dar şi consumată de muncă fără nici o cruţare, sănătatea sorei Mary se înrăutăţeşte. Îi cedează acea inimă devenită o casă pentru atâţia copii australieni fără casă şi fără mijloace de trai. Moare la 8 august 1909 iar în 1995, în timpul călătoriei sale în Oceania, papa Ioan Paul al II-lea o proclamă fericită. Astăzi Sora Mary retrăieşte în cele 900 de călugăriţe care îi urmează carisma, grupul cel mai numeros de surori fiind în Australia dar se extinde şi în alte ţări până în Perù, în America de Sud.

Aici serviciul audio: