Maria Voce aleasă preşedintă a Mişcării Focolarelor, prima după fondatoarea Chiara Lubich

(RV - 8 iulie 2008) Este Maria Voce, una dintre colaboratoarele cele mai apropiate ale Chiarei Lubich, noua preşedintă a Mişcării Focolarelor. A fost aleasă luni 7 iulie de adunarea generală în curs la centrul Mariapoli din Castel Gandolfo. Născută la Ajello Calabro în 1937, Maria Voce a făcut studii de Teologie şi de Drept canonic şi a acumulat o lungă experienţă în domeniul ecumenic şi interreligios. Nou copreşedinte este Giacarlo Faletti, fost coresponsabil al Mişcării la Roma.
În zilele următoare, se va proceda la alegerea consilierilor. Dar cu ce emoţie şi ce simţăminte Maria Voce a acceptat noua responsabilitate ştiind că îi urmează direct Chiarei, fondatoarea şi prima preşedintă a Operei Mariei, numele oficial al Mişcării?
Să o ascultăm în interviul realizat de redacţia noastră centrală:
• „O mare emoţie desigur, dar şi atâta pace, deoarece am constatat în timpul acestor zile cât de mult spiritul Chiarei Lubuch nu a plecat cu ea, dar a rămas prezent cu adevărat în toate persoanele care au alcătuit această adunare şi care în plinătatea comuniunii reciproce au exprimat această alegere în persoana mea. Nu este important faptul că este persoana mea sau altcineva, dar este important ca acest spirit al Chiarei să continue şi în opera sa, în acest moment”.

Care este , în puţine cuvinte, ereditatea spirituală a Chiarei, pe care o simţiţi că vă va lumina ca preşedintă a Operei?
• „Azi dimineaţă, trezindu-mă, am început în uniune cu Chiara să spun rugăciunile mele de dimineaţă cum fac în fiecare zi. Primul lucru pe care i l-am spus a fost: „Chiara te rog, dă-mi inima ta ca să iubesc toate persoanele Operei, aşa cum tu le-ai iubit şi cum ai continua să le iubeşti”. Cred că această iubire a Chiarei, care nu a cunoscut niciodată limite, nici măsuri, este lucrul pe care mi-l port în suflet ca sarcina mea personală, în această nouă misiune ce-mi este încredinţată. Apoi, ereditatea este cea a spiritualităţii, a carismei de comuniune, a carismei de a purta prezenţa lui Isus în mijlocul persoanelor, care se unesc în numele său. Şi aceasta, natural, o vom face împreună în toată Opera”.

Mişcarea Focolarelor este o mişcare vastă, răspândită în toată lumea, cuprinzând diferite categorii de persoane şi de vocaţii. Cum se poate duce înainte o atare realitate?
• “O dată am întrebat-o pe Chiara: ’Cum reuşiţi să urmaţi şi să ţineţi împreună atâta lume?’ Şi Chiara mi-a răspuns: ‘Eu îl urmez pe Dumnezeu şi ceilalţi vin după mine’. Eu voi căuta să fac la fel ca ea. Nu e că eu pot duce înainte toate realităţile care sunt în Operă. Pot să încerc să mă unesc cu Dumnezeu, să iubesc toate realităţile Operei, şi împreună cu ele să descopăr, pentru fiecare, acea trăsătură deosebită care o face martor eficient al carismei Chiarei în locul unde se găseşte: tinerii în mijlocul tinerilor, cei care muncesc în societate în ambientul lor de lucru, între colegii lor, preoţii în slujirea lor sacerdotală, familiile în viaţa lor familială. Cred că mie îmi revine doar să iubesc pe toţi şi împreună să înţelegem cum fiecare poate întruchipa această carismă în propriul ambient. Desigur, prioritatea este întotdeauna aceea de a tinde cu toate forţele noastre spre scopul pentru care s-a născut această Operă, adică de a urmări unitatea la toate nivelurile, în toate domeniile: de la cel dintre generaţii, la cel dintre Biserici, la cel dintre religii, ditre toate persoanele, până la a ajunge să formăm acea familie universală care singură poate răspunde numelui de Operă a Mariei, cu care Mişcarea a şi fost aprobată”.

Fără îndoială Opera Mariei, Mişcarea Focolarelor, trăieşte o altă pagină, o altă etapă a istoriei sale. Această trecere, de la primii focolarini la alţii…
• „Nu reuşesc să o văd tocmai ca o trecere de la o fază la alta, deoarece văd că într-adevăr am mers înainte în mod compact, ca un corp. Nu a existat o distanţă dintre o generaţie şi alta. A existat, eventual un raport dintre o generaţie care dădea toată bogăţia sa, o generaţie care o primea şi, împreună, duceau înainte. Prin urmare, aşa cum într-o familie nu există distanţă între părinţi şi fii, la fel şi între noi nu există distanţă, chiar dacă în acest moment, poate, având mai mult timp disponibil sau mai multe forţe disponibile, dispunând de mai multe energii, cineva intră în locul unui altul. Dar, în orice caz, împreună vom purta totul. Şi, în mod cert, patrimoniul celor care au început cu Chiara este acea inspiraţie de neînlocuit ce rămâne mereu să ne călăuzească, să ne însoţească”.
 
Aici serviciul audio: