Sydney 2008, Ziua Mondială a Tineretului: Mesajul papei Benedict al XVI-lea
A XXIII-a Zi Mondială a Tineretului "Când va veni Duhul Sfânt asupra voastră,
voi veţi primi o putere şi îmi veţi martori" (Fap 1,8). Mesajul Sfântului Părinte
Benedict al XVI-lea cu ocazia Zilei Mondiale a Tineretului 15-20 iulie
2008 Dragi tineri, 1. Cea de-a XXIII-a Zi Mondială a Tineretului
Îmi amintesc mereu cu mare bucurie de diferitele momente petrecute împreună
la Köln, în august 2005. La sfârşitul acelei neuitate manifestări de credinţă şi de
entuziasm, care rămâne imprimată în spiritul meu şi în inima mea, v-am dat întâlnire
pentru următoarea întâlnire care va avea loc la Sydney, în anul 2008. Va fi Cea de-a
XXIII-a Zi Mondială a Tineretului şi va avea ca temă "Când va veni Duhul Sfânt asupra
voastră, voi veţi primi o putere şi îmi veţi martori" (Fap 1,8). Firul conducător
al pregătirii spirituale pentru întâlnirea de la Sydney este Duhul Sfânt şi misiunea.
Dacă în anul 2006 ne-am oprit să medităm asupra Duhului Sfânt ca Duh al adevărului,
în anul 2007 încercăm să-l descoperim mai profund ca Duh al iubirii, pentru a porni
apoi la drum spre Ziua Mondială a Tineretului 2008, reflectând asupra Duhului tăriei
şi mărturiei, care ne dă curajul de a trăi evanghelia şi îndrăzneala de o proclama.
De aceea devine fundamental ca fiecare dintre voi, tineri, în comunitatea şi cu educatorii
săi, să poată reflecta asupra acestui protagonist al istoriei mântuirii care este
Duhul Sfânt sau Duhul lui Isus, pentru a ajunge la scopuri înalte: a recunoaşte adevărata
identitate a Duhului înainte de toate ascultând cuvântul lui Dumnezeu în revelaţia
Bibliei; a conştientiza clar prezenţa sa continuă, activă în viaţa Bisericii, îndeosebi
redescoperind că Duhul Sfânt este ca un "suflet", respiraţie vitală a propriei vieţi
creştine, graţie sacramentelor iniţierii creştine - Botezul, Mirul şi Euharistia;
a deveni astfel capabil de a maturiza o înţelegere a lui Isus tot mai aprofundată
şi bucuroasă şi, în acelaşi timp, de a realiza o actualizare eficace a evangheliei
în zorii celui de-al treilea mileniu. Cu bucurie vă ofer cu acest mesaj o schiţă de
meditaţie care trebuie aprofundată de-a lungul acestui an de pregătire, după care
trebuie verificată calitatea credinţei voastre în Duhul Sfânt, regăsită dacă s-a pierdut,
întărită dacă a slăbit, gustată ca o companie a Tatălui şi a Fiului Isus Cristos,
graţie tocmai operei indispensabile a Duhului Sfânt. Nu uitaţi niciodată că Biserica,
ba chiar omenirea însăşi, aceea care este în jurul vostru şi care vă aşteaptă în viitorul
vostru, doreşte mult de la voi, tinerilor, pentru că aveţi în voi darul suprem al
Tatălui, pe Duhul lui Isus. 2. Promisiunea Duhului Sfânt în Biblie Ascultarea
atentă a cuvântului lui Dumnezeu cu privire la misterul şi la opera Duhului Sfânt
ne deschide la cunoştinţe mari şi stimulante pe care le rezum în următoarele puncte.
Cu puţin înainte de înălţarea sa la cer, Isus a spus discipolilor: "Eu trimit asupra
voastră pe acela pe care Tatăl l-a promis" (Lc 24,49). Acest lucru s-a realizat în
ziua de Rusalii, când ei erau adunaţi în rugăciune în Cenacol împreună cu Fecioara
Maria. Revărsarea Duhului Sfânt asupra Bisericii care se năştea a fost împlinirea
unei promisiuni a lui Dumnezeu mult mai vechi, vestită şi pregătită în tot Vechiul
Testament. De fapt, încă din primele pagini Biblia evocă duhul lui Dumnezeu ca
o suflare care "plutea deasupra apelor" (cf. Gen 1,2) şi precizează că Dumnezeu a
suflat în nările omului o suflare de viaţă (cf. Gen 2,7), revărsând astfel în el viaţa
însăşi. După păcatul strămoşesc, duhul dătător de viaţă al lui Dumnezeu se va manifesta
de mai multe ori în istoria oamenilor, ridicând profeţi pentru a stimula poporul ales
să se întoarcă la Dumnezeu şi să respecte cu fidelitate poruncile. În celebra viziune
a profetului Ezechiel, Dumnezeu readuce la viaţă cu duhul său poporul lui Israel,
prefigurat de acele "oase uscate" (cf. Ez 37,1-14). Ioel profeţeşte o "revărsare a
duhului" asupra întregului popor, fără nici o excepţie: "După aceasta - scrie autorul
sacru - eu voi revărsa duhul meu asupra fiecărui om... Chiar şi asupra sclavilor şi
sclavelor, în zilele acelea, voi revărsa duhul meu" (3,1-2). La "plinirea timpului"
(cf. Gal 4,4), îngerul Domnului îi vesteşte Fecioarei din Nazaret că Duhul Sfânt,
"puterea Celui Preaînalt", va coborî şi o va umbri. Cel pe care ea îl va naşte va
fi deci sfânt şi se va numi Fiul lui Dumnezeu (cf. Lc 1,35). Conform expresiei profetului
Isaia, Mesia va fi cel asupra căruia se va aşeza Duhul Domnului (cf. 11,1-2; 42,1).
Tocmai această profeţie a reluat-o Isus la începutul activităţii sale publice în sinagoga
din Nazaret: "Duhul Domnului - a spus el în uimirea celor prezenţi - este asupra mea:
pentru aceasta m-a uns să duc săracilor vestea cea bună; m-a trimis să proclam celor
închişi eliberarea şi celor orbi recăpătarea vederii, să redau libertatea celor asupriţi;
să vestesc un an de îndurare al Domnului" (Lc 4,18-19; cf. Is 61,1-2). Adresându-se
celor prezenţi, va referi sieşi aceste cuvinte profetice afirmând: "Astăzi s-a împlinit
Scriptura aceasta pe care aţi ascultat-o cu urechile voastre" (Lc 4,21). De asemenea,
înainte de moartea sa pe cruce, va vesti de mai multe ori discipolilor venirea Duhului
Sfânt, "Mângâietorul", a cărui misiune va fi aceea de a da mărturie despre el şi de
a-i asista pe credincioşi, învăţându-i şi conducându-i la tot Adevărul (cf. In 14,16-17.25-26;
15,26; 16,13). 3. Rusaliile, punct de pornire pentru misiunea Bisericii
În seara zilei învierii sale, Isus, apărând discipolilor, "a suflat asupra
lor şi a spus: Primiţi pe Duhul Sfânt" (In 20,22). Cu şi mai mare forţă Duhul Sfânt
a coborât asupra apostolilor în ziua de Rusalii: "Şi, dintr-o dată, s-a iscat din
cer un vuiet - se citeşte în Faptele Apostolilor -, ca la venirea unei vijelii puternice,
şi a umplut întreaga casă în care stăteau. Atunci le-au apărut nişte limbi ca de foc
împărţindu-se şi aşezându-se asupra fiecăruia dintre ei" (2,2-3). Duhul Sfânt
i-a reînnoit interior pe apostoli, îmbrăcându-i cu o putere care i-a făcut îndrăzneţi
în a vesti fără frică: "Cristos a murit şi a înviat!". Liberi de orice teamă, ei au
început să vorbească în mod deschis (cf. Fap 2,29; 4,13; 4,29.31). Din pescari înfricoşaţi
au devenit propovăduitori curajoşi ai evangheliei. Nici măcar duşmanii lor nu reuşeau
să înţeleagă cum nişte oameni "fără învăţătură şi necunoscători" (cf. Fap 4,13) erau
în stare să arate un asemenea curaj şi să îndure opoziţiile, suferinţele şi persecuţiile
cu bucurie. Nimic nu-i putea opri. Celor care încercau să-i reducă la tăcere ei le
răspundeau: "Nu putem să nu vorbim despre ceea ce am văzut şi am auzit" (Fap 4,20).
Astfel s-a născut Biserica. Din ziua de Rusalii ea nu a încetat să răspândească vestea
bună "până la marginile pământului" (Fap 1,18). 4. Duhul Sfânt,
sufletul Bisericii şi principiu de comuniune Dar pentru
a înţelege misiunea Bisericii trebuie să ne întoarcem în Cenacol unde discipolii au
rămas împreună (cf. Lc 24,49), rugându-se împreună cu Maria, "Mama", în aşteptarea
Duhului promis. Din această icoană a Bisericii care se năştea fiecare comunitate creştină
trebuie să se inspire în mod constant. Rodnicia apostolică şi misionară nu este îndeosebi
rezultatul programelor şi metodelor pastorale elaborate cu înţelepciune şi "eficiente",
ci este rodul rugăciunii comunitare neîntrerupte (cf. Paul al VI-lea, Exortaţia apostolică
Evangelii nuntiandi, 75). Eficacitatea misiunii mai presupune să fie unite
comunităţile, adică să aibă "o singură inimă şi un singur suflet" (cf. Fap 4,32) şi
să fie dispuse să mărturisească iubirea şi bucuria pe care Duhul le revarsă în inimile
credincioşilor (cf. Fap 2,42). Slujitorul lui Dumnezeu Ioan Paul al II-lea a scris
că înainte de a fi acţiune, misiunea Bisericii este mărturie şi iradiere (cf. Enciclica
Redemptoris missio, 26). Aşa se întâmpla la începutul creştinismului, atunci
când păgânii, scrie Tertulian, se converteau văzând iubirea care domnea printre creştini:
"Vezi - spun - cum se iubesc între ei" (cf. Apologeticul, 39 § 7). Încheind
această privire rapidă a cuvântului lui Dumnezeu în Biblie, vă invit să observaţi
că Duhul Sfânt este darul cel mai înalt al lui Dumnezeu dat omului, deci mărturia
supremă a iubirii sale faţă de noi, o iubire care se exprimă concret ca un "da spus
vieţii" pe care Dumnezeu îl vrea pentru orice creatură a sa. Acest "da spus vieţii"
are forma sa deplină în Isus din Nazaret şi în victoria sa asupra răului prin intermediul
răscumpărării. În acest sens să nu uităm niciodată că evanghelia lui Isus, tocmai
în virtutea Duhului, nu se reduce la o simplă constatare, ci vrea să devină "veste
bună pentru săraci, eliberare pentru prizonieri, vedere pentru orbi...". Este ceea
ce s-a manifestat cu vigoare în ziua de Rusalii, devenind har şi îndatorire a Bisericii
faţă de lume, misiunea sa prioritară. Noi suntem roadele acestei misiuni a Bisericii
prin lucrarea Duhului Sfânt. Noi purtăm înlăuntrul nostru acel sigiliu al iubirii
Tatălui în Isus Cristos care este Duhul Sfânt. Să nu uităm niciodată aceasta, pentru
că Duhul Domnului ne aminteşte mereu de fiecare şi vrea, îndeosebi prin intermediul
vostru, al tinerilor, să ridice în lume vântul şi focul unor noi Rusalii. 5.
Duhul Sfânt "Învăţător interior" Dragi tineri,
aşadar Duhul Sfânt continuă şi astăzi să acţioneze cu putere în Biserică şi roadele
sale sunt îmbelşugate în măsura în care suntem dispuşi să ne deschidem forţei sale
reînnoitoare. Pentru aceasta este important ca fiecare dintre noi să-l cunoască, să
intre în raport cu el şi să se lase condus de el. Dar în acest moment apare desigur
o întrebare: cine este pentru mine Duhul Sfânt? De fapt, nu sunt puţini creştinii
pentru care el continuă să fie "marele necunoscut". Iată de ce, pregătindu-ne pentru
apropiata Zi Mondială a Tineretului, am voit să vă invit să aprofundaţi cunoaşterea
personală a Duhului Sfânt. În mărturisirea noastră de credinţă proclamăm: "Cred în
Duhul Sfânt, Domnul şi de viaţă dătătorul care de la Tatăl şi de la Fiul purcede"
(Simbolul de la Niceea-Constantinopol). Da, Duhul Sfânt, Duh de iubire a Tatălui
şi a Fiului, este izvor de viaţă care ne sfinţeşte, "pentru că iubirea lui Dumnezeu
a fost revărsată în inimile noastre prin Duhul Sfânt care ne-a fost dat" (Rom 5,5).
Totuşi nu este suficient să-l cunoaştem; trebuie să-l primim ca pe o călăuză a sufletelor
noastre, ca pe un "învăţător interior" care ne introduce în misterul trinitar, pentru
că numai el poate să ne deschidă la credinţă şi să ne permită să o trăim în fiecare
zi în mod deplin. El ne îndreaptă spre ceilalţi, aprinde în noi focul iubirii, ne
face misionari ai carităţii lui Dumnezeu. Ştiu bine cât de mult voi, tinerilor,
purtaţi în inimă mare stimă şi iubire faţă de Isus, cum doriţi să-l întâlniţi şi să
vorbiţi cu el. Ei bine, amintiţi-vă că tocmai prezenţa Duhului în noi atestă, constituie
şi construieşte persoana noastră după însăşi persoana lui Isus răstignit şi înviat.
Aşadar, să devenim familiali ai Duhului Sfânt, pentru a fi familiali ai lui Isus.
6. Sacramentele Mirului şi Euharistiei Dar
- veţi spune - cum putem să ne lăsăm reînnoiţi de Duhul Sfânt şi să creştem în viaţa
noastră spirituală? Răspunsul - îl ştiţi - este: se poate aceasta prin intermediul
sacramentelor, deoarece credinţa se naşte şi se întăreşte în noi graţie sacramentelor,
înainte de toate a sacramentelor iniţierii creştine: Botezul, Mirul şi Euharistia,
care sunt complementare şi indisolubile (cf. Catehismul Bisericii Catolice,
1285). Acest adevăr despre cele trei sacramente care sunt la începutul existenţei
noastre creştine este neglijat probabil în viaţa de credinţă a multor creştini, pentru
care ele sunt gesturi făcute în trecut fără incidenţă reală asupra zilei de azi, ca
nişte rădăcini fără limfă vitală. Se întâmplă că, după ce au primit Mirul, diferiţi
tineri să se îndepărteze de viaţa de credinţă. Şi există şi tineri care nici măcar
nu primesc acest sacrament. Şi totuşi, cu sacramentele Botezului, Mirului şi apoi,
în mod continuu, al Euharistiei Duhul Sfânt ne face fii ai Tatălui, fraţi ai lui Isus,
membri ai Bisericii sale, capabili de o adevărată mărturie dată evangheliei, roditori
de bucuria credinţei. De aceea vă invit să reflectaţi la ceea ce vă scriu aici.
Astăzi este deosebit de importat de redescoperit sacramentul Mirului şi de a-i regăsi
valoarea pentru creşterea noastră spirituală. Cine a primit sacramentele Botezului
şi Mirului să-şi amintească de faptul că a devenit "templu al Duhului": Dumnezeu locuieşte
în el. Să fie mereu conştient de acest lucru şi să facă în aşa fel încât comoara care
este în el să aducă roade de sfinţenie. Cine este botezat, dar încă nu a primit sacramentul
Mirului, să se pregătească să-l primească ştiind că astfel va deveni un creştin "împlinit",
deoarece Mirul perfecţionează harul baptismal (cf. CBC, 1302-1304). Mirul ne dăruieşte
o putere specială pentru a-l mărturisi şi a-l preamări pe Dumnezeu cu toată viaţa
noastră (cf. Rom 12,1); ne face în mod intim conştienţi de apartenenţa noastră la
Biserică, "trupul lui Cristos", ale cărui mădulare vii suntem cu toţii, solidare unele
cu altele (cf. 1Cor 12,12-25). Lăsându-se condus de Duhul Sfânt, orice botezat poate
să contribuie la edificarea Bisericii graţie carismelor pe care el le dăruieşte, deoarece
"fiecăruia îi este dată manifestarea Duhului spre binele tuturor" (1Cor 12,7). Şi
atunci când Duhul acţionează, aduce în suflet roadele sale care sunt "iubirea, bucuria,
pacea, răbdarea, bunăvoinţa, bunătatea, fidelitatea, blândeţea, cumpătarea" (Gal 5,22).
Acelora dintre voi care încă nu au primit sacramentul Mirului le adresez invitaţia
cordială să se pregătească pentru a-l primi, cerând ajutorul preoţilor. Este o ocazie
specială de har pe care Domnul v-o oferă: n-o lăsaţi să vă scape! Aici aş vrea
să adaug un cuvânt despre Euharistie. Pentru a creşte în viaţa creştină, este necesar
să ne hrănim cu trupul şi sângele lui Cristos: de fapt, suntem botezaţi şi miruiţi
în vederea Euharistiei (cf. CBC, 1322; Exortaţia apostolică Sacramentum caritatis,
17). "Izvor şi culme" a vieţii ecleziale, Euharistia înseamnă "Rusalii perpetue",
deoarece de fiecare dată când celebrăm sfânta Liturghie îl primim pe Duhul Sfânt care
ne uneşte mai profund cu Cristos şi în el ne transformă. Dragi tineri, dacă veţi participa
frecvent la celebrarea euharistică, dacă veţi consacra un pic din timpul vostru pentru
adoraţia preasfântului sacrament, din izvorul iubirii, care este Euharistia, vă va
veni acea hotărâre bucuroasă de a vă dedica viaţa urmării evangheliei. În acelaşi
timp veţi experimenta că acolo unde nu ajung forţele noastre, Duhul Sfânt ne transformă,
ne umple cu forţa sa şi ne face martori plini de ardoarea misionară a lui Cristos
înviat. 7. Necesitatea şi urgenţa misiunii Mulţi
tineri privesc la viaţa lor cu nelinişte şi îşi pun atâtea întrebări cu privire la
viitor. Ei se întreabă îngrijoraţi: Cum să ne inserăm într-o lume marcată de numeroase
şi grave nedreptăţi şi suferinţe? Cum să reacţionăm la egoismul şi la violenţa care
uneori par să prevaleze? Cum să dăm sens deplin vieţii? Cum să contribuim pentru ca
roadele Duhului pe care le-am amintit mai sus, "iubirea, bucuria, pacea, răbdarea,
bunăvoinţa, bunătatea, fidelitatea, blândeţea, cumpătarea" (nr. 6) să inunde această
lume rănită şi fragilă, lumea tinerilor înainte de toate? În ce condiţii Duhul dătător
de viaţă de la prima creaţie şi mai ales de la a doua creaţie sau răscumpărare poate
să devină sufletul nou al omenirii? Să nu uităm: cu cât este mai mare darul lui Dumnezeu
- şi cel al Duhului lui Isus este maximul - pe atât de mare este necesitatea lumii
de a-l primi şi deci mare şi pasionantă este misiunea Bisericii de a da mărturie credibilă
despre acesta. Şi voi, tinerilor, cu Ziua Mondială a Tineretului, în mod sigur atestaţi
voinţa de a participa la această misiune. În acest sens, mă simt obligat, dragi tineri,
să vă amintesc aici câteva adevăruri de referinţă asupra cărora să meditaţi. Încă
o dată vă repet că numai Cristos poate să umple aspiraţiile cele mai intime ale inimii
omului; numai el este capabil să umanizeze omenirea şi să o conducă la "divinizarea"
sa. Cu puterea Duhului său el revarsă în noi caritatea divină, care ne face capabili
să-l iubim pe aproapele şi pregătiţi să ne punem în slujirea sa. Duhul Sfânt luminează,
revelându-l pe Cristos răstignit şi înviat, ne arată calea pentru a deveni mai asemenea
cu el, adică pentru a fi "expresie şi instrument al iubirii care provine din el" (Enciclica
Deus caritas est, 33). Şi cine se lasă condus de Duhul Sfânt înţelege că a
fi în slujba evangheliei nu este o opţiune facultativă, deoarece îşi dă seama cât
de urgent este a transmite şi altora această veste bună. Totuşi, trebuie amintit iarăşi,
putem fi martori ai lui Cristos numai dacă ne lăsăm conduşi de Duhul Sfânt, care este
"agentul principal al evanghelizării" (cf. Evangelii nuntiandi, 75) şi "protagonistul
misiunii" (cf. Redeptoris missio, 21). Dragi tineri, aşa cum au afirmat de
mai multe ori veneraţii mei predecesori Paul al VI-lea şi Ioan Paul al II-lea, a vesti
evanghelia şi a mărturisi credinţa sunt astăzi mai necesare ca niciodată (cf. Redemptoris
missio, 1). Vreunul crede că a prezenta comoara preţioasă a credinţei persoanelor
care nu o împărtăşesc înseamnă a fi intoleranţi faţă de ei, dar nu este aşa, pentru
că a-l propune pe Cristos nu înseamnă a-l impune (cf. Evangelii nuntiandi,
80). De altfel, acum două mii de ani doisprezece apostoli şi-au dat viaţa pentru ca
Isus Cristos să fie cunoscut şi iubit. De atunci, evanghelia continuă de-a lungul
secolelor să se răspândească graţie bărbaţilor şi femeilor animaţi de acelaşi zel
misionar. Prin urmare, şi astăzi este nevoie de discipoli ai lui Cristos care să nu
precupeţească timp şi energii pentru a sluji evanghelia. Este nevoie de tineri care
să lase să ardă înlăuntrul lor iubirea lui Dumnezeu şi să răspundă cu generozitate
la apelul său urgent, aşa cum au făcut atâţia tineri fericiţi şi sfinţi din trecut
şi chiar din timpurile apropiate de noi. Îndeosebi, vă asigur că Duhului lui Isus
vă invită astăzi pe voi, tinerilor, să fiţi purtători ai veştii bune a lui Isus celor
de vârsta voastră. Efortul neîndoielnic al adulţilor de a întâlni în manieră comprehensibilă
şi convingătoare lumea tinerilor poate fi un semn cu care Duhul Sfânt vrea să vă facă
pe voi, tinerilor, să luaţi asupra voastră această misiune. Voi cunoaşteţi idealurile,
limbajele, şi chiar rănile, aşteptările şi în acelaşi timp voinţa de bine a celor
de vârsta voastră. Se deschide spre voi lumea vastă a afectelor, a muncii, a formării,
a aşteptării, a suferinţei tinereşti... Fiecare dintre voi să aibă curajul de a promite
Duhului Sfânt că va aduce un tânăr la Isus Cristos, în modul pe care-l consideră mai
bun, ştiind "să dea cont de speranţa care este în el, cu dulceaţă" (cf. 1Pt 3,15).
Însă pentru a atinge acest scop, dragi prieteni, fiţi sfinţi, fiţi misionari,
pentru că niciodată nu se poate despărţi sfinţenia de misiune (cf. Redemptoris
missio, 90). Nu vă fie frică să deveniţi misionari sfinţi ca Francisc Xaveriu,
care a străbătut Extremul Orient anunţând vestea cea bună până la epuizarea forţelor,
sau ca sfânta Tereza a Pruncului Isus, care a fost misionară deşi nu a părăsit Carmelul:
amândoi sunt "patroni ai misiunilor". Fiţi gata să puneţi în joc viaţa voastră pentru
a lumina lumea cu adevărul lui Cristos; pentru a răspunde cu iubire la ură şi la dispreţul
vieţii; pentru a proclama speranţa lui Cristos înviat în orice colţ al pământului.
8. A invoca "noi Rusalii" asupra lumii Dragi tineri, vă aştept
în număr mare în iulie 2008 la Sydney. Va fi o ocazie providenţială pentru a experimenta
pe deplin puterea Duhului Sfânt. Veniţi în număr mare, pentru a fi semn de speranţă
şi sprijin preţios pentru comunităţile din Biserica din Australia care se pregătesc
să vă primească. Pentru tinerii din ţara care ne va găzdui va fi o oportunitate excepţională
de a vesti frumuseţea şi bucuria evangheliei unei societăţi în multe privinţe secularizată.
Australia, ca întreaga Oceanie, are nevoie să redescopere rădăcinile sale creştine.
În exortaţia apostolică postsinodală Ecclesia in Oceania Ioan Paul al II-lea
scria: "Cu puterea Duhului Sfânt, Biserica din Oceania se pregăteşte pentru o nouă
evanghelizare a popoarelor care astăzi sunt înfometate de Cristos... Noua evanghelizare
este o prioritate pentru Biserica din Oceania" (nr. 18). Vă invit să dedicaţi
timp rugăciunii şi formării voastre spirituale în această ultimă bucată a drumului
care ne conduce la Cea de-a XXIII-a Zi Mondială a Tineretului, pentru ca la Sydney
să puteţi reînnoi promisiunile de la Botezul şi de la Mirul vostru. Împreună îl vom
invoca pe Duhul Sfânt, cerând cu încredere de la Dumnezeu darul unor Rusalii reînnoite
pentru Biserică şi pentru omenirea din cel de-al treilea mileniu. Maria, unită în
rugăciune cu apostolii în Cenacol, să vă însoţească în timpul acestor luni şi să dobândească
pentru toţi tinerii creştini o nouă revărsare a Duhului Sfânt care să le înflăcăreze
inimile. Amintiţi-vă: Biserica are încredere în voi! Noi, păstorii, îndeosebi,
ne rugăm să-l iubiţi şi să faceţi să fie iubit tot mai mult Isus şi să-l urmaţi cu
fidelitate. Cu aceste sentimente vă binecuvântez pe toţi cu mare afecţiune. Lorenzago,
20 iulie 2007 Benedict al XVI-lea