„Mulţi vor veni de la Răsărit şi de la Apus şi vor şedea la masă împreună cu Abraham, cu Isaac şi cu Iacob în împărăţia cerurilor” (Mt 8, 11)

(RV - 28 iunie 2008) Pentru a trezi admiraţia Domnului ne gândim că trebuie să facem cine ştie ce lucruri extraordinare, să dovedim eroism în felul de a trăi. Dar, poate, este de ajuns să trăim o credinţă adevărată, autentică! Evanghelia ne povesteşte că Isus se uimeşte de credinţa unui păgân, mai mult, a unui militar din armata ocupanţilor. O credinţă care ştie să vadă dincolo de aparenţe, ştie să recunoască în Isus puterea de a vindeca şi slava chiar de la distanţă, de departe. „Doamne, nu sunt vrednic să intri sub acoperişul meu, dar spune numai un cuvânt şi se va vindeca servitorul meu” (Mt 8, 8). Aceasta expresie a centurionului roman ne pregăteşte să primim Trupul şi Sângele când celebrăm Euharistia. A crede fără ezitare în puterea cuvântului lui Isus este condiţia preliminară a oricărei vindecări. Încrederea în cuvântul său este aceea care îi permite Mântuitorului său lucreze în noi. Riscul pe care Isus îl denunţă şi asupra căruia ne atrage atenţia este acela de a trăi alături de el fără a-l recunoaşte, de a-l frecventa fără a-l înţelege, de a locui în casa sa fără a pune în practică legea sa de iubire. Atunci, da, şi noi vom rămâne surprinşi văzându-l pe Isus că-i primeşte pe cei de departe şi-i alungă de acasă pe ai săi. Curaj, deci, şi să ne străduim ca aceasta să nu se întâmple!

Inima lui Isus, noi ne încredem în tine, măreşte-ne credinţa, vindecă inimile noastre!