Alocuţiunea papei Benedict al XVI-lea, duminică la rugăciunea "Angelus" (text)
(RV - 22 iunie 2008) Vremea toridă din ultimele zile la Roma nu
a împiedecat ca mii de credincioşi, romani şi pelerini să participe duminică la tradiţionala
întâlnire de la amiază cu Papa pentru a-i asculta cuvântul de zidire spirituală şi
să se roage împreună antifonul marian Angelus Domini - Îngerul Dumnului. În
alocuţiunea sa Papa, comentând evanghelia Liturghiei duminicale, a vorbit despre frica
omenească şi despre teama de Dumnezeu, cu un gând la Anul Paulin. După rugăciunea
"Angelus" în saluturile în diferite limbi a exprimat apropiere spirituală faţă de
victimile naufragiului provocat duminică de un taifun în arhipelagului Filipinelor;
a invocat pace stabilă pentru Liban, şi s-a referit la cel de-al 49-lea Congres eugharistic
internaţional care se închia duminică la Québec în Canada.
Iată alocuţiunea
Papei în traducerea noastră de lucru:
Dragi fraţi şi surori, În Evanghelia
acestei duminici aflăm două invitaţii ale lui Isus: pe de o parte „nu vă temeţi de
oameni” şi pe de alta „temeţi-vă” de Dumnezeu (cf Mt 10,26.28). Suntem
astfel stimulaţi să reflectăm asupra deosebirii care există între fricile omeneşti
şi teama de Dumnezeu. Frica este o dimensiune naturală a vieţii. Încă de mici se experimentează
forme de frică care se revelează apoi imaginare şi dispar; vin alte succesive, care
au fundamente precise în realitate: acestea trebuie să fie înfruntate şi depăşite
prin strădania umană şi cu încrederea în Dumnezeu. Dar există apoi, mai ales astăzi,
o formă de frică mai profundă, de tip existenţial, care sfârşeşte uneori în angoasă:
aceasta se naşte dintr-un sens de gol, de vid legat de o anumită cultură impregnată
de un difuz nihilism teoretic şi practic.
În faţa vastei şi feluritei panorame
a fricilor omeneşti, Cuvântul lui Dumnezeu este clar: cine „se teme” de Dumnezeu „nu-i
este frică”. Teama de Dumnezeu pe care Scripturile o definesc ca „începutul adevăratei
înţelepciuni”, coincide cu credinţa în El, cu respectul sacru pentru autoritatea sa
asupra vieţii şi asupra lumii. A fi „fără teamă de Dumnezeu” echivalează cu a se pune
în locul său, a se simţi stăpâni ai binelui şi răului, ai vieţii şi ai morţii. În
schimb, cine se teme de Dumnezeu simte în sine siguranţa pe care o are copilul în
braţele mamei sale (cf Ps 130,2): cine se teme de Dumnezeu este liniştit chiar
şi în mijlocul furtunilor, deoarece Dumnezeu, aşa cum Isus ne-a descoperit, este plin
de îndurare şi de bunătate. Cine îl iubeşte nu-i este frică: „În iubire nu este teamă
- scrie apostolul Ioan - din contra, iubirea desăvârşită îndepărtează teama, deoarece
teama presupune o pedeapsă şi cine se teme nu e desăvârşit în iubire” (1In 4,18).
Credinciosul deci nu se sperie de nimic deoarece ştie că este în mâinile lui Dumnezeu,
ştie că răul şi iraţionalul nu au ultimul cuvânt, ci singur Stăpân al lumii şi al
vieţi este Cristos, Cuvântul lui Dumnezeu întrupat, care ne-a iubit până la a se jertfi
pe sine murind pe cruce pentru mântuirea noastră.
Cu cât creştem mai mult în
această intimitate cu Dumnezeu, impregnată de iubire, cu atât mi uşor învingem orice
formă de frică. În fragmentul evanghelic de azi Isus repetă de mai multe ori îndemnul
de a nu ne teme. Ne asigură cum a făcut cu Apostolii, cum a făcut cu Sfântul Paul
arătându-i-se în viziune într-o noapte, într-un moment deosebit de dificil al predicii
sale: „Nu-ţi fie frică - i-a spus - deoarece eu sunt cu tine” (Fap 18,9).
Întărit
de prezenţa lui Cristos şi încurajat de iubirea sa, nu s-a temut nici de martiriu
Apostolul neamurilor, al cărui bimilenar al naşterii ne pregătim să-l celebrăm, printr-un
special an jubiliar. Fie ca acest mare eveniment spiritual şi pastoral să poată suscita
şi în noi o reînnoită încredere în Isus Cristos care ne cheamă să vestim şi să mărturisim
Evanghelia, fără a ne teme de ceva. Vă invit de aceea, dragi fraţi şi surori, să vă
pregătiţi să celebraţi cu credinţă Anul Paulin care, cu voia lui Dumnezeu, îl voi
deschide solemn sâmbăta viitoare, la ora 18, în Bazilica Sfântul Paul din afara Zidurilor
prin liturgia Primelor Vespere la solemnitatea Sfinţilor Petru şi Paul. Încredinţăm
încă de pe acum această mare iniţiativă bisericească mijlocirii Sfântului Paul şi
Preasfintei Maria, Regina Apostolilor şi Mama lui Cristos, izvor al bucuriei noastre
şi al păcii noastre.
După recitarea antifonului marian „Angelus” papa Benedict
al XVI-lea a avut un gând de apropiere spirituală faţă de victimele
naufragiului de duminică dimineaţă în arhipelagul Filipinelor
provocat de un taifun; imediat după aceea a exprimat
felicitări fiicelor spirituale ale preotului capucin Abuna
Yaaqub, proclamat fericit duminică la Beirut în Liban invocând
pace durabilă pentru această ţară.
„Cu vie emoţie am aflat azi
dimineaţă despre naufragiul, în arhipelagul Filipinelor, au unei ambarcaţiuni scufundată
de taifunul Fengshen, care s-a dezlănţuit în acea zonă. În timp ce asigur apropierea
mea spirituală faţă de populaţiile din insulele lovite de taifun, înalţ o rugăciune
specială la Domnul pentru victimele acestei noi tragedii a mării, în care par să fie
implicaţi şi numeroşi copii”.
„Astăzi la Beirut, capitala Libanului, este proclamat
fericit Yaaqub din Ghazir Haddad, în starea civilă Khalil, preot din Ordinul Fraţilor
Minori Capucini şi întemeietor al Congregaţiei Surorilor Franciscane ale Crucii Libanului.
Exprimând felicitările mele fiicelor sale spirituale, urez din toată inima ca mijlocirea
fericitului Abuna Yaaqub, unită că cea a Sfinţilor libanezi, să obţină acestei iubite
şi frământate ţări, care prea mult a suferit, să progreseze în sfârşit spre o pace
stabilă”.
În salutul în limba franceză Papa s-a referit la cel de-al 49-lea
Congres Euharistic Internaţional care se încheia duminică la Québec în Canada pe tema
„Euharistia, dar al lui Dumnezeu pentru viaţa lumii”.
În saluturile în germană
, engleză şi spaniolă Benedict al XVI-lea s-a referit la Evanghelia Liturghiei duminicale
iar în salutul în polonă Papa s-a referit la concedii şi mai ales la copiii şi tinerii
care încep vacanţa de vară. "Timpul de odihnă să fie pentru toţi prilej pentru a stabili
raporturi de prietenie, pentru a cunoaşte frumuseţile naturii şi a-l lăuda pe Dumnezeu
pentru opera creaţiei. Mărturisiţi credinţa cu curaj recunoscând pe Isus în faţa altora".