Creştinii să fie oameni de contemplaţie şi de acţiune: este lecţia Sfântului Isidor de Sevilla în cateheza Papei la audienţa generală în Piaţa San Pietro. Salutul Pontifului participanţilor la Congresul euharistic internaţional în curs la Québec în Canada.

(RV - 18 iunie 2008) „A iubi pe Dumnezeu prin contemplaţie” şi „a iubi aproapele prin acţiune”. Aceasta este învăţătura pe care Benedict al XVI-lea a tras-o din viaţa şi opera Sfântului Isidor din Sevilla, episcop care a trăit la cumpăna secolelor VI-VII. Papa a prezentat figura acestui mare episcop la audienţa generală desfăşurată miercuri în Piaţa Sfântul Petru încheind cu un gând adresat participanţilor la Congresul euharistic internaţional, în curs la Québec în Canada până duminică 22 iunie, precum şi elevilor şi studenţilor care sunt în examene şi celor care se pregătesc de vacanţe.
Dar să-l ascultăm pe Pontif:
• „Dragi fraţi şi surori, astăzi vreau să vorbesc despre Sfântul Isidor de Sevilla, era fratele mai mic al Sfântului Leandru, episcop de Sevilla şi bun prieten al papei Grigore cel Mare. Isidor i-a urmat lui Leandru în anul 599 ca episcop de Sevilla. De fapt trei fraţi au devenit episcopi şi sfinţi ai Bisericii, Leandru, Fulgenţiu şi Isidor. O soră, Florentina, a ajuns călugăriţă, fiind ridicată şi ea la cinstea altarelor. Leandru, fratele mai mare, a fost tutorele şi învăţătorul lui Isidor, rămas orfan din fragedă copilărie. Considerat drept ultimul Părinte al Biserici din antichitatea creştină marele episcop de Sevilla Sfântul Isidor anii 560-636 a lăsat posterităţii o mare lecţie şi anume urmarea căii de mijloc între contemplaţie şi acţiune.
Creştinii se pot expune unui risc, şi anume acela „de a fi oameni unidimensionali, de o singură dimensiune”. Un risc pe care l-a cunoscut bine episcopul de Sevilla Sfântul Isidor, om cult, bun prieten al papei Grigore cel Mare şi considerat „ultimul dintre Părinţii creştini ai aitichităţii”. Crescut între cărţi şi îndrumat spre o mare erudiţie, îndatoririle ministerului său episcopal trăit în mijlocul primejdiilor constituite de incursiunile vizigoţilor şi propagarea ereziei ariene, au trezit în el, om înclinat mai mult spre studiu - o serie de reflecţii despre felul cum trebuie să arate o viaţă creştină completă:
• „Isidor a fost fără îndoială un om de contrapuneri dialectice accentuate. Şi, chiar în viaţa sa personală, a trăit un permanent conflict interior, foarte asemănător cu cel pe care-l cunoscuse deja Sfântul Grigore cel Mare şi Sfântul Augustin, între dorinţa de singurătate, pentru a se dedica exclusiv meditării Cuvântului lui Dumnezeu şi exigenţele carităţii faţă de fraţii de mântuirea cărora, ca episcop, se simţea responsabil”.
Dar, a explicat Papa, episcopul de Sevilla s-a simţit mereu impulsionat să depăşească limitele impuse de propriile preferinţe pentru o viaţă retrasă. Din contra, a dovedit un clar entuziasm apostolic şi a fost fericit atunci când regele vizigot Ermenegild s-a convertit la catolicism, restabilind unitatea politică şi religioasă pe acele ţinuturi. „Nu trebuie totuşi subevaluat”, a notat Benedict al XVI-lea:
• „Enorma dificultate de a înfrunta în mod adecvat probleme foarte grave precum cele ale raporturilor cu ereticii şi cu evreii. O întreagă serie de probleme ce apar foarte concrete şi astăzi, mai ales dacă se consideră ceea ce se petrece în anumite regiuni în care pare că se asistă aproape la revenirea unor situaţii foarte similare celor prezente în peninsula iberică în acel secol al VI-lea”.
Reflecţiile Sfântului Isidor, care, a afirmat Papa, „rezumă şi exprimă viaţa creştină completă” - au fost şi sunt încă preţioase pentru a aduce lămuriri „în privinţa raporturilor dintre viaţa activă şi viaţa contemplativă”. Imitând pe Isus care stătea cu mulţimile dar se retrăgea în singurătate când se ruga, şi „slujitorul lui Dumnezeu”, scrie Sfântul Isidor, „să se dedice contemplaţiei fără a se sustrage de la viaţa activă. A se comporta altfel nu ar fi just”:
• „Cum trebuie să-l iubim pe Dumnezeu prin contemplaţie, la fel trebuie să-l iubim pe aproapele prin acţiune (…) Consider că aceasta este sinteza unei vieţi care caută contemplarea lui Dumnezeu, dialogul cu Dumnezeu în rugăciune şi în lectura Sfintei Scripturi, precum şi acţiunea în serviciul comunităţii umane şi al aproapelui. Această sinteză este lecţia pe care marele episcop de Sevilla ne-o lasă nouă creştinilor de azi, chemaţi să-l mărturisim pe Cristos la începutul unui nou mileniu”.
• Aplauze.
Benedict al XVI-lea a încheiat audienţa generală cu un gând legat de perioada estivă, „timp - a spus - de turism şi de pelerinaje, de concedii şi de odihnă”. Dragi tineri - a fost urarea sa specială - mă gândesc la cei de-o vârstă cu voi care înfruntă încă examene”, în timp ce „vă urez vouă care sunteţi deja în vacanţă să profitaţi de timpul verii pentru experienţe folositoare, sociale şi religioase”.
După prezentarea pe scurt a catehezei în diferite limbi şi saluturile particulare adresate grupurilor etnice de pelerini, papa Benedict a avut un gând şi o invocaţie pentru credincioşii prezenţi la Congresul euharistic internaţional în curs peste Atlantic în Canada:
• „Gândul meu se îndreaptă acum spre participanţii la Congresul Euharistic Internaţional care se desfăşoară în aceste zile în oraşul Québec din Canada, pe tema „Euharistia, dar al lui Dumnezeu pentru viaţa lumii”. Sunt în chip spiritual prezent la o atât de solemnă întâlnire bisericească şi urez ca ea să fie pentru comunităţile creştine canadiene şi pentru Biserica universală un timp intens de rugăciune şi de contemplaţie a misterului Sfintei Euharistii. Să fie de asemenea o ocazie prielnică pentru a reafirma credinţa Bisericii în prezenţa reală a lui Cristos în Preasfântul Sacrament al Altarului. În afară de aceasta ne rugăm pentru ca acest Congres Euharistic Internaţional să reînsufleţească în credincioşii, nu numai din Canada ci din multe alte naţiuni ale lumii, conştiinţa acelor valori evanghelice şi spirituale care au forjat identitatea lor în decursul istoriei”.
• „Pater noster”.
Apoi ca de obicei Pontiful a intonat în cor rugăciunea Tatăl nostru în limba latină şi a invocat peste toţi cei prezenţi binecuvântarea apostolică pe care o extinde pe această cale la toţi ascultătorii noştri care o primesc în spirit de credinţă:
• Binecuvântarea apostolică.
 
Aici serviciul audio: