Armenia şi Georgia, în atenţia Reuniunii Opere de Ajutor Biserici Orientale, iniţiată la Roma, pe 16 iunie

(RV – 16 iunie 2008) S-a deschis luni în Vatican adunarea plenară a Reuniunii Opere de Ajutor Biserici Orientale, R.O.A.C.O.,. având pe ordinea de zi analizarea necesităţilor şi ajutoarelor ce trebuie distribuite în diferite zone: în acest an, în special, Armenia şi Georgia. Secretarul general al Reuniunii Opere de Ajutor Biserici Orientale, părintele Leon Lemmens, ne face o descriere a panoramei Bisericilor catolice din Armenia şi Georgia:

• „Armenia şi Georgia şi-au restabilit independenţa după prăbuşirea Uniunii Sovietice, în 1991. Această dată marchează şi renaşterea comunităţilor catolice în aceste două ţări. În Armenia, de exemplu, Biserica Catolică a fost suprimată în timpul regimului comunist, ultimul ei preot murind în 1975. Imediat după schimbarea regimului, în 1991, Papa Ioan Paul al II-lea a creat Ordinariatul pentru Armenii Catolici din Europa de Est, cu sediul la Gumri, în Armenia. În ultimii 15 ani s-au făcut multe: regăsirea şi regruparea propriilor credincioşi, redobândirea propriilor biserici sau construirea unor biserici şi capele noi, acolo unde acestea nu existau şi, de asemenea, formarea credincioşilor şi trezirea noilor vocaţii sacerdotale. Diferite fundaţii de ajutor, precum Renovabis şi Kirche in Not sau L’Oeuvre de l’Orient, au contribuit mult în acest sens. Azi, în armenia există 15 parohii pentru circa 180 de mii de credincioşi armeni catolici. Comunitatea armeană catolică menţine raporturi bune cu Biserica armeană apostolică şi este recunoscută de către statul armean”

Şi, în ceea ce priveşte Georgia…
• „În schimb în Georgia, diferitele Biserici catolice prezente nu se bucură de această recunoaştere din partea statului, iar raporturile cu Biserica Ortodoxă Georgiană sunt destul de delicate. În Georgia, comunităţile prezente sunt: romano-catolicii, cu circa 30 de mii de credincioşi, armeno-catolici cu 23 de parohii şi cu aproximativ 30 de mii de credincioşi şi o mică prezenţă de creştini caldei. Desigur, şi în această ţară continuă – ca o adevărată provocare – necesitatea de a reconstrui viaţa comunităţilor ecleziale, de a reconstrui biserici şi de a forma credincioşi şi noi preoţi”.

Aici serviciul audio: