Imitaţi compasiunea lui Cristos faţă de cei săraci şi de cei slabi: îndemnul papei
Benedict adresat duminică la Liturghia euharistică celebrată în portul din Brindisi:
„Nu, indiferenţei popoarelor pentru pacea lumii”
(RV - 15 iunie 2008)„Locuitorii oraşului Brindisi să fie semn şi instrument
ale compasiunii, ale milostivirii lui Cristos”. Acesta este mesajul lansat
de Benedict al XVI-lea din portul oraşului regiunii italiene Apulia, teatru duminică
dimineaţă, 15 iunie, a celei de-a doua Liturghii euharistice prezidate de Papa în
această a zecea sa călătorie pastorală în Italia. Liturghia a fost celebrată la cheiurile
Sfântul Apolinar unde la sfârşit Papa a recitat antifonul marian Angelus, chemând
naţiunile să depăşească indiferenţa pentru a contribui la pacea în lume. Pontiful
care plecase sâmbătă după amiază din Roma, după prima etapă la sanctuarul Sfânta Maria
de finibus terrae din Santa Maria di Leuca, duminică în cursul după amiezii a întâlnit
clerul local în catedrala din Brindisi, înainte de a se întoarce la Roma, unde sosirea
era prevăzută pentru ora 18.45.
Dar să revenim la Liturghia de duminică
din portul din Brindisi. Nu pietism, ci solidaritate. Nu asistenţialism,
dar împărtăşire, împărţire cu ceilalţi. Aceasta înseamnă compasiune potrivit stilului
creştin care deschide la o reală speranţă de viitor deoarece bazată de Dumnezeu. Iar
această compasiune Benedict al XVI-lea a cerut ca să fie trăsătura distinctivă a Bisericii
şi a societăţii din oraşul Brindisi şi din regiunea Apulia. Un mileniu după ultima
prezenţă a unui Pontif în aceste locuri, cuvintele unui Papa au transformat pentru
o zi un loc de tranzit, de trafic şi de trudă într-un spaţiu interior. Portul Brindisi
cu o Piaţa Sfântul Petru spre mare, 70 de mii de persoane în ascultarea Papei, foarte
multe feţele de tineri, fete şi băieţi atenţi la acea invitaţie de a se simţi misionari
pe propriul pământ asemenea Apostolilor: oameni pe care Isus i-a chemat, a spus Papa,
nu „pentru că erau deja sfinţi” ci „ca să devină”.
• Secvenţe muzicale
din timpul Liturghiei euharistice. Purtând veşminte sacre confecţionate pentru
această ocazie - în „sciamito”- un ţesut medieval specific oraşului Brindisi
- Benedict al XVI-lea a prezidat Liturghia la marele altar amenajat în cheiurile Sfântul
Apolinar ale portului. Caracterul de poartă deschisă spre Orient a portului era subliniat
de prezenţa mitropolitului ortodox al Italiei Gennadios, pe care Papa l-a salutat
amintind „vocaţia ecumenică” proprie a Bisericii particulare de Brindisi.
O
Biserică despre care Benedict al XVI-lea a spus că vrea să o întărească în drumul
de credinţă, insistând asupra unei atitudini foarte precise, aceea a compasiunii,
a milostivirii evanghelice. • „Compasiunea creştină nu are nimic de a face cu
atitudinea de asistenţă . Mai degrabă, este sinonimă cu solidaritatea şi împărtăşirea
cu alţii, şi este animată de speranţă. Nu se naşte oare din speranţă cuvântul pe care
Isus îl spune apostolilor: ‘Mergând, predicaţi că împărăţia cerurilor este aproape’?
Este speranţa, aceasta, care se întemeiază pe venirea lui Cristos şi care în ultima
analiza coincide cu Persoana sa şi cu misterul său de mântuire, cum bine aminteşte
titlul celei de-a patra Reuniuni bisericeşti italiene, celebrată la Verona: Cristos
înviat este ‘speranţa lumii’”.
Compasiunea creştină, a observat episcopul Romei,
primeşte nu se impune, deoarece astfel s-a comportat Isus cu stilul său „neconfundabil”,
stilul Evangheliei devenit gesturi „umile şi discrete” care însă, a subliniat, „conţin
un enorm potenţial de reînnoire”. Iar Biserica, a continuat Papa, chemată să fie,
în acelaşi stil, sfântă şi misionară, urmând şi reflecţia începută de Sinodul în care
este angajată dieceza de Brindisi: • „În această privinţă, este util a reflecta
că cei doisprezece Apostoli nu erau oameni desăvârşiţi, perfecţi, aleşi pentru ţinuta
lor morală şi religioasă ireproşabilă. Erau desigur credincioşi, plini de entuziasm
şi de zel, dar marcaţi de limitele lor omeneşti, uneori chiar grave. Deci, Isus nu
i-a chemat pentru că erau deja sfinţi, ci pentru ca să devină astfel. La fel ca noi.
Ca toţi creştinii”.
Biserica - a repetat papa Benedict - este comunitatea păcătoşilor
care cred în iubirea lui Dumnezeu şi se lasă transformaţi de El şi astfel să devină
sfinţi”. • „Însufleţiţi de speranţa în care aţi ost mântuiţi, şi voi, fraţi şi
surori ai acestei Biserici din Brindisi, să fiţi semn şi instrumente ale compasiunii,
ale milostivirii lui Cristos (…) Acest mandat este îndreptat azi în primul rând spre
voi. Duhul care lucra în Cristos şi în cei Doisprezece este acelaşi care lucrează
în voi şi care vă permite să împliniţi în mijlocul lumii voastre, în acest teritoriu,
semnele Împărăţiei de iubire, de dreptate şi de pace care vine, mai mult, care este
deja în lume”.
La rugăciunea „Angelus” recitată imediat după Liturghie, multe
aplauze au marcat cuvintele lui Benedict al XVI-lea, care a mulţumit călduros credincioşilor,
care în diferite forme, au contribuit la această a doua sa revenire în regiunea Apulia.
Dacă la omilie indicase în compasiune şi ospitalitate modul de a fi creştini, la alocuţiunea
dinaintea rugăciunii Îngerul Domnului - dând cuvintelor sale un orizont mondial, urmând
linia celor afirmate în aprilie la ONU - Papa a stigmatizat „indiferenţa” care uneori
împiedică Statele să prevină conflictele sau să exploreze căile diplomatice cele mai
potrivite pentru a le rezolva.
Apoi, cu privirea spre molurile din jur, a încheiat
invocând-o pe Maria ca „port de salvare pentru fiecare om şi pentru întreaga umanitate”: •
„Ocrotirea sa maternă să apere mereu acest oraş al vostru, regiune, Italia, Europa
şi lumea întreagă de furtunile care ameninţă credinţa şi adevăratele valori; să permită
tinerelor generaţii să înainteze în larg fără teamă pentru a înfrunta cu speranţă
creştină călătoria vieţii. Marie, Port de salvare, roagă-te pentru noi!”
Un
stol de porumbei albi au purtat în zbor cuvintele Papei din portul oraşului care,
după o mie de ani de la venirea unui Papa, va putea să păstreze despre Benedict al
XVI-lea o amintire durabilă în Seminarul diecezan de duminică dedicat lui, purtându-i
numele. • Secvenţe muzicale.