„Eu însă vă spun să nu juraţi deloc” (Mt 5,34)

(RV - 14 iunie 2008) Nu rareori auzim în vorbirea oamenilor expresii ca „Mă jur pe Dumnezeu, pe toţi sfinţii, pe ce am mai sfânt, pe sufletul mamei, pe copiii mei, pe viaţa mea, pe onoarea mea…că spun adevărul, că te iubesc pentru totdeauna, că nu voi mai face niciodată”. Cuvinte care din păcate nu întotdeauna, pentru a nu spune aproape niciodată, se realizează. Este prea uşor a jura pentru a ieşi dintr-o încurcătură, pentru a justifica propriile greşeli. E prea comod a apela la Dumnezeu când ne convine. Isus ne spune categoric să nu jurăm! Adevărul vieţii şi al faptelor noastre, înainte încă de a se manifesta în cuvinte, trebuie să transpară înainte de toate din inima, din comportamentul nostru. Fapte, nu cuvinte. Câţi creştini trăiesc azi în această situaţie; câţi se ascund sau mai rău încă, se ruşinează de propria credinţă în ambiente ostile. Adevărul credinţei este adeseori proclamat, anunţat, predicat, dar nu trăit în mod concret. Câţi credincioşi practicanţi, dar şi câţi practicanţi „care nu cred". Are dreptate cine afirmă că astăzi „este mai bine a fi creştini fără a spune, decât a spune fără a fi!”.

Inima lui Isus, izvorul adevărului, fă-ne liberi de prefăcătoriile noastre şi de falsele jurăminte!

 
Aici serviciul audio: