„Fericiţi cei curaţi cu inima, căci ei îl vor vedea pe Dumnezeu” (Mt 5,8)

(RV - 9 iunie 2008) Gândirea şi faptele noastre de creştini, dacă e adevărat că află în porunci un punct de referinţă sigur, este încă şi mai adevărat că trebuie să fie modelate, călăuzite, orientate de ’fericiri’. Morala noastră nu poate să se reducă la simplă obedienţă, la supunere sterilă şi oarbă faţă de porunci şi ordine, dar trebuie să aibă ca scop atingerea unui obiectiv: fericirea, beatitudinea vieţii. Isus exclamă : ’Fericiţi voi…Fericiţi cei care…’. Şi tocmai în aşa numita ’predică de pe munte’ găsim un minunat rezumat al învăţăturii sale. Orice fericire proclamată în ea, exprimă un aspect fundamental al întregii misiuni a lui Mesia: a purta oamenilor mântuirea, oferindu-le o nouă posibilitate de relaţie cu Dumnezeu, o cale sigură pentru a dobândi fericirea, beatitudinea.

Fericiţi cei săraci cu duhul, cei mâhniţi, cei blânzi, cei flămânzi şi însetaţi de dreptate, cei milostivi, făcătorii de pace, ci curaţi cu inima. Ar putea să pară ceva utopic a voi să trăieşti azi aceste fericiri într-o lume care, în schimb, le consideră dizgraţii, nenorociri. Domnul, cu toate acestea, ne asigură că dacă ne vom deschide inimile la Cuvântul său, deşi în mijlocul dificultăţilor vieţii vom fi cu adevărat ’fericiţi’.

Inimă a lui Isus purifică-ne inimile, arată-ne chipul Tatălui şi dă-ne fericirea ta!

Aici serviciul audio: