Vineri, la Benedict al XVI-lea, premierul italian Silvio Berlusconi, care afirmă: "între Biserică şi Statul laic este posibil orice dialog pe orice subiect".

RV 06 iun 2008. În ajunul întrevederii cu Episcopul Romei, preşedintele Consiliului de miniştri italian a acordat un interviu comun, la Radio Vatican şi L'Osservatore Romano. Redactorul nostru a cerut premierului Silvio Berlusconi dacă şi cum este posibil un dialog fructuos între Stat şi Biserică:

• "Aş spune că dialogul este posibil, fără niciun fel de restrângere. Deci, e posibil orice dialog, pe orice subiect. Constituţia italiană este foarte clară în această privinţă. Prin urmare, nu pot exista precluderi la manifestarea opiniei şi principiilor din partea cuiva. Biserica şi organizaţiile ei au tot dreptul de a-şi exprima propriile evaluări iar Statul – Statul laic – va exprima apoi o evaluare proprie şi se va putea folosi şi urma aceste evaluări în acţiunile sale politice. Şi Statul, la rândul său, îşi are propriile forme de manifestare şi exprimare a voinţei care, într-un regim democratic, se foloseşte de organele reprezentative, care au putere legislativă şi fără nicio îndoială nu există nicio limitare a acestei puteri, în afară de cele stabilite prin Constituţie. Acesta este fundamentul care legitimează, întocmai, laicitatea Statului. Şi acest lucru, cum spuneam mai înainte, nu exclude faptul ca toate forţele care operează în societate să aibă dreptul de a se exprima în funcţie de propriile convingeri, care sunt politice dar sunt şi religioase sau culturale sau de natură economică şi socială".

Mai mult, susţine premierul italian, lipsa unui asemenea dialog, între Stat şi Biserică reprezintă un semnal de alarmă, fiind în joc binele comun al societăţii în ansamblul ei:
• "Consider că ar fi o pierdere semnificativă de libertate pentru Stat, excluderea sau sufocarea manifestării acestor convingeri, aş spune de orice convingere. Este tipic oricărui totalitarism, suprimarea lor, şi este un dat istoric faptul că regimurile totalitare încep prin a sufoca libertatea de expresie a instituţiilor religioase. Sunt convins că tocmai pentru experienţa ei milenară, pentru contactul ei cu toate straturile sociale, începând cu cele mai sărace, Biserica reprezintă o bogăţie pentru Stat. Şi Statul, care voind să fie şi voind să rămână laic, trebui să fugă de pericolul de a deveni ideologic, de a deveni sectar şi, în cele din urmă, totalitar. De aceea, dialogul care precedă raportul dintre Stat şi Biserică în calitate de organisme juridice, este un dialog absolut pozitiv care rezidă în natura însăşi a societăţii şi demonstrează libertatea şi pluralitatea societăţii".

Solicitat de reporteri în privinţa summit-ului Fao, încheiat joi seară la Roma, primul ministru italian Silvio Berlusconi a afirmat:
• "Pentru câteva ore am fost preşedinte al Adunării celor 183 de Ţări care au venit la Roma şi am avut o intervenţie la deschiderea Adunării, una foarte scurtă pentru că voiam să transmit un mesaj foarte concis. Am ajuns cu toţii la timpul faptelor şi nu al cuvintelor, pentru că foametea nu poate aştepta, pentru că circa un miliard de fiinţe umane nu au timp să înţeleagă jocurile marii politici, logica economiei de piaţă, subtilităţile organizaţiilor internaţionale, ci pur şi simplu le este foame şi ei mor de foame. De aceea, invitaţia mea adresată participanţilor la reuniune a fost aceasta: nu vă lungiţi în analize istorice, în analize academice. Găsiţi soluţii concrete asupra cărora să vă luaţi un angajament precis şi stabiliţi şi timpii realizării lor. Apoi, lupta împotriva foametei se împarte în două faze: urgenţa actuală, datorată faptului că unele Ţări, care mai înainte erau Ţări de auto-consum, au început să-şi acopere necesarul cumpărând bunuri alimentare din import – primele dintre toate, China şi India – iar speculaţiile s-au introdus imediat în această fisură (...). Dacă există cineva care trebuie să plătească un preţ mai mare, este şi un altul care încasează aceste preţuri mai mari. Deci, ar trebui cerut Statelor în care se află aceşti producători care fac acest profit, să încaseze aceste utilităţi şi supra-preţul speculativ al produselor să fie destinat în parte ajutoarelor imediate (...). În al doilea moment, avem perspectivele de viitor. Viitorul se rezolvă numai printr-o formare mai bună, prin punerea la dispoziţie a diverselor tehnologii, prin recursul la omg în acele Ţări care trebuie să-şi asigure autonomia în privinţa exigenţelor alimentare. Viitorul, altfel spus, nu poate fi altfel decât în auto-producţie pentru fiecare Ţară. Pentru a realiza acestea, este un mare obstacol: faptul că multe din aceste Ţări sunt Ţări încă ne-democratice (...). Numai prin democraţie la nivel mondial, a fiecărei Ţări, vom avea în viitor o pace mondială, care să dea cu adevărat tuturor cetăţenilor lumii, posibilitatea de a privi senin la viitor".