Porunca dragostei faţă de Dumnezeu şi porunca dragostei faţă de aproapele

(RV - 5 iunie 2008) Înţelepciunea populară spune că „nu poţi să porunceşti inimii ”. Iubirea nu este un sentiment pe care-l putem face să se nască sau să se stingă în noi la comandă. Ea este mai degrabă rodul unui proces laborios de cunoaştere - nu se iubeşte decât ceea ce se cunoaşte (ignoti nulla cupido - spune filozofia), de frecventare, de acceptare a celuilalt cu toate calităţile şi limitele sale.

Cu toate acestea Evanghelia ne propune „porunca iubirii”. Cărturarului care l-a întrebat „care este cea dintâi dintre toate poruncile” Isus îi răspunde că ea consistă în a iubi pe Dumnezeu şi pe aproapele. Nu poate exista iubire faţă de Dumnezeu fără iubire faţă de creaturile sale şi invers. Este vorba de două aspecte inseparabile unul de celălalt. Inima lui Isus ne oferă exemplul despre ce înseamnă „a trăi” porunca iubirii; o inimă care nu se cruţă pentru binele persoanelor iubite, debordantă de afecţiune pentru bărbaţii şi femeile din orice timp; o inimă a cărei palpitaţie dă bucurie şi viaţă celor care se apropie de ea; o inimă a cărei misiune este aceea de a face să circule iubirea lui Dumnezeu în creaţie.

Inimă a lui Isus, învaţă-ne să iubim şi să ne lăsăm iubiţi, înrourează-ne cu iubirea ta şi vom avea adevărata bucurie!

Aici serviciul audio: