Domnul nu este Dumnezeul celor morţi ci al celor vii (Mc 12,18-27)
(RV - 4 iunie 2008) După farisei şi adepţii lui Irod, sunt saduceii cei care
vor să-l pună în dificultate pe Isus. Ei nu cred în învierea morţilor. Răspunsul
lui Isus la întrebarea pusă de ei pentru a-l prinde în vorbă cu referire la cine dintre
cei şapte fraţi va fi soţul femeii în ziua învierii, este încă o dată plin de înţelepciune
şi adevăr. Cuvântul lui Dumnezeu nu se lasă denaturat de interpretările omeneşti,
nici nu se pretează la jocuri şi şiretenii ale oamenilor. Raţionamentului saduceilor
prea raţionalist şi lipsit de orice fărâmă de credinţă, până la căderea în absurd,
Isus îi opune învăţătura Sfintei Scripturi şi a puterii lui Dumnezeu. Dumnezeul
nostru nu este Dumnezeul filozofilor, abstract şi situat deasupra norilor, dar este
un Dumnezeu personal, „Dumnezeul lui Abraham, Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui
Iacob”. Tatăl, în iubirea sa nemăsurată, nu abandonează creaturile sale în umbra morţii;
nu este Dumnezeul celor morţi ci al celor vii! Desigur, şi astăzi mulţi dintre cei
care cred au o concepţie prea materialistă despre viaţă şi despre moarte, motiv pentru
care se apar atâtea concepţii eronate asupra morţii şi asupra învierii. Cristos, Cel
Înviat, ne propune în schimb o concepţie despre viaţă calitativ diferită: cine
trăieşte în lumina iubirii lui Dumnezeu va trăi în veci.
Inimă a
lui Isus, izvorul vieţii veşnice, eliberează-ne de întunericul erorii, al morţii şi
dă-ne adevărata viaţă!