Daţi împăratului ceea ce este al împăratului. (Mc 12,13-17)

(RV - 3 iunie 2008) Inima lui Isus este o inimă de maestru care „învaţă după adevăr calea lui Dumnezeu”. Pus la încercare din partea fariseilor şi adepţilor lui Irod, divinul învăţător îi învaţă să discearnă realităţile pământeşti de cele cereşti şi să fie în stare să acorde fiecăreia justa sa valoare. Pe Isus îl interesează să-i facă pe ascultători să înţeleagă nu atât „ daţi Cezarului ce este al Cezarului”, cât mai degrabă „daţi lui Dumnezeu ceea ce este al lui Dumnezeu”. Şi ce nu este al lui Dumnezeu? Omul însuşi aparţine lui Dumnezeu, căci este chipul său. De aceea, impozitul pe care creatura trebuie să-l dea Creatorului este acela de a-l iubi mai presus de orice, de a-i da cu adevărat primul loc în viaţă, de a-l recunoaşte ca Stăpân al propriei vieţi. Autoritatea lui Isus spre deosebire de cea omenească nu înseamnă dominare, samavolnicie subjugare, dar este slujire, iubire, umilinţă. Este forţa care eliberează omul de duplicitatea inimii şi îl pune în faţa responsabilităţilor şi a vocaţiei sale celei mai înalte: a fi în creaţie reflexul bunătăţii şi măreţiei lui Dumnezeu.

Inimă a lui Isus, eliberează-ne de duplicitatea inimilor noastre şi dă-ne relaţia onestă de viaţă cu Dumnezeu şi cu fraţii.

Aici serviciul audio: