Fericitul Ieremia Valahul între ai săi, la Oneşti, în al 25 an de la beatificarea
sa: evocarea momentului din 30 octombrie 1983 în Piaţa Sfântul Petru
(RV - 31 mai 2008) A ajuns acasă şi rămâne de acum între ai săi pentru a-i
învăţa calea sfinţeniei şi a-i însoţi în drumul spre cer. Va fi alături de ei şi îi
va sprijini mijlocind de la Domnul şi de la Măicuţa, cum o numea el pe Sfânta Fecioara
Maria, harurile trebuincioase pentru lupta cea dreaptă.
Rămăşiţele
pământeşti ale Fericitului Ieremia Valahul (1556-1625), primul român ridicat oficial
la cinstea altarelor de Biserica Catolică, au fost depuse sâmbătă, 31 mai, după sfânta
Liturghie de la ora 11.00, în cripta bisericii ridicate în acest scop la Oneşti de
Părinţii capucini, şi declarată cu această ocazie sanctuar diecezan.
Dimineaţa
la ora 9.30, a avut loc primirea şi procesiunea cu moaştele Fericitului Ieremia pe
străzile oraşului. O procesiune impunătoare cu mai mulţi episcopi, comunitatea Fraţilor
Capucini Ordin din care făcea parte şi Fratele Ieremia,, preoţi, autorităţi locale
şi credincioşi.
Liturgia de la ora 11.00 oficiată în sanctuarul "Fer. Ieremia"
din Oneşti a fost prezidată de PS Petru Gherghel, episcop de Iaşi. ÎPS Ioan Robu,
arhiepiscop şi mitropolit de Bucureşti, a ţinut cuvântul de învăţătură. Au mai participat
PS Anton Coşa, episcop de Chişinău, PS Florentin Crihălmeanu, episcopul eparhiei greco-catolice
de Cluj-Gherla, pr. Leonardo Izzo, ministru provincial al Provinciei Capucinilor din
Napoli, oaspeţi din străinătate, numeroşi preoţi şi credincioşi veniţi din mai multe
parohii ale Moldovei.
A ajuns acasă şi va rămâne definitiv după lungul pelerinaj
de întoarcere început pe 8 mai în Italia la Napoli. L-au însoţit tot timpul inimosul
padre Ubaldo Oliviero şi câţiva confraţi români: a ajuns la Bari, apoi peste Marea
Adriatică la Dubrovnic şi Zagreb în Croaţia şi în fine pe 13 mai la Timişoarea. A
făcut apoi înconjurul ţării şi acum, în acest sfârşit de mai a fost aşezat cu iubire
sfântă la loc de cinstire.
S-a întors acasă după 434 de ani de la părăsirea
ţinutului natal şi după 383 de la moartea sa într-o mănăstire a capucinilor din Napoli,
în ziua de 5 martie 1625. S-a întors între ai săi în al 25 an de la beatificarea sa
de papa Ioan Paul al II-lea la 30 octombrie 1983 în Piaţa Sfântul Petru.
În
acea duminică de octombrie de acum 25 de ani în Piaţa Sfântul Petru papa Ioan
Paul al II-lea, vorbind în limba română, spunea •
"Adresându-vă vouă, românilor, în limba voastră, mă bucur că aţi cerut să fie aşezată
în candelabru această făclie aprinsă. Voi aţi descoperit mesajul său şi v-aţi unit
în jurul persoanei lui, care sintetizează şi exprimă tradiţia voastră creştină împreună
cu aspiraţiile voastre. În istoria poporului vostru de două mii de ani, aşa de bogată
în atâtea valori de credinţă, Ieremia Valahul este primul român care se ridică oficial
la gloria altarelor. El care în viaţa sa a realizat o sinteză armonioasă între patria
naturală şi cea adoptivă, să contribuie acum, când e proclamat fericit, la promovarea
păcii între naţiuni şi la unitatea creştinilor, arătând cu exemplul său drumul principal,
adică: dragostea activă dintre fraţi!".
În continuare, cuvinte pline de
entuziasm ale păstorului de atunci al diecezei moldave administratorul
apostolic mons. Petru Gherghel, astăzi episcop de Iaşi. şi melodii intonate
de grupul pelerinilor români, în acea zi de duminică 30 octombrie 1983, prezenţi
la Liturgia beatificării.