Luni, la Benedict al XVI-lea, primii episcopii din Myanmar în vizita "ad limina";
la Yangoon, de la Ţările donatoare, 100 milioane de dolari pentru victimele ciclonului
Nargis
RV 26 mai 2008. A început luni, pentru a se încheia sâmbătă, tradiţionala
vizită "ad limina apostolorum" a episcopilor din Myanmar. Bendedict al XVI-lea a primit
luni un grup de cinci prelaţi din această Ţară asiatică, revenită recent în prim planul
opiniei publice mondiale după catastrofa umanitară provocată de ciclonul
Nargis. Potrivit estimărilor ONU, numărul victimelor este de 30.000 de morţi,
iar peste 2,5 milioane de persoane au rămas fără adăpost. În timp ce la Yangoon, Conferinţa
Ţărilor Donatoare a început să se ocupe în mod organic de această tragedie, pentru
episcopii din fosta Birmanie a sosit timpul să prezinte Sfântului Părinte şi Curiei
Romane situaţia Bisericii locale.
Şase sute treizeci de mii de catolici în
"libertate supravegheată": la o populaţie de 40-45 milioane de budişti, credincioşii
catolici din Myanmar sunt o comunitate mică ce-şi trăieşte credinţa în Cristos sub
stricta supraveghere a regimului militar. Dar e o Biserică vie, care păstrează cu
fidelitate amprenta misionarilor, în special a călugărilor portughezi, primii care
au venit, în secolul al XVI-lea. Înfiinţarea ierarhiei bisericeşti datează din 1955
şi mare parte a vivacităţii creştine locale se datorează călugărilor şi cateheţilor.
O contribuţie constantă la răspândirea Evangheliei ajunge prin eter de la "Radio Veritas",
din Manila, în Filipine, emiţătorul catolic al Federaţiei Conferinţelor Episcopale
din Asia, cu emisiuni în limba birmană, urmărite mai ales în zonele rurale.
Ciclonul
Nargis, de la 2-3 mai anul curent, a frânt în mod brutal izolarea Myanmarului, impusă
de peste patruzeci de ani de către diferitele ierahii militare, începând cu 1962:
o izolare relansată în 1990, când alegerile pentru Adunarea constituantă, voite de
Junta militară, au dus la victoria lui Auung San Suu Kyi, liderul Ligii Naţionale
pentru Democraţie; o victorie efemeră, urmată imediat de o nouă lovitură de stat şi
de o nouă arestare a liderului San Suu Kyi, Premiul Nobel pentru pace în 1991, aflată
şi astăzi în arestul regimului.
Restricţiile care apasă asupra vieţii sociale
şi politice din Myanmar au avut inevitabile răsfrângeri asupra credincioşilor locali.
Impunerea regimului militar a dus la naţionalizarea bisericilor catolice, a leprozeriilor
şi spitalelor, urmată de explulzarea a 239 de misionari. Şi cei 188 de preoţi diecezani
şi alţi 60 misionari străini care au rămas, împreună cu credincioşii lor, au fost
privaţi de bucuria unei vizite din partea Papei. Ioan Paul al II-lea era aproape de
această bucurie, în mai, 1984, în timpul călătoriei sale apostolice în Thailanda:
dar întâlnirea a fost posibilă numai pentru câţiva episcopi birmani.
În 2007,
Benedict al XVI-lea a făcut mai multe referinţe la Myanmar, în care a invocat începutul
unei distensiuni interne, iar Comunităţii internaţionale, gesturi de solidaritate
concretă pentru recentele situaţii de urgenţă. La 7 ianuarie, a.c., în discursul adresat
Corpului Diplomatic acreditat pe lângă Sf. Scaun, Papa lansa următorul apel: •
"Şi eu cer de la Domnul ca în Myanmar, cu sprijinul Comunităţii internaţionale, să
se deschidă un anotimp de dialog între guvern şi opoziţie, care
să asigure o adevărată respectare a tuturor drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale".
Iar la 7 mai, în cadrul audienţei generale, nouă rechemare a conştiinţelor
spre Myanmar, grav afectată de cliclonul Nargis, pentru victimele căruia Conferinţa
Ţărilor donatoare a aprobat ajutoare de circa 100 milioane de dolari: • "Îmi
însuşesc strigătul de durere şi de ajutor al scumpei populaţii din Myanmar, care a
văzut dintr-odată distruse de violenţa năprasnică a ciclonului Nargis foarte multe
vieţi, pe lângă bunuri şi mijloace de subzistenţă. (…) Aş vrea apoi
să repet tuturor invitaţia de a deschide inima la milă
şi generozitate pentru ca, graţie colaborării tuturor celor care sunt în măsură şi
doresc să dea ajutor, să poată fi alinate suferinţele pricinuite de o tragedie atât
de uriaşă”.