Când credinţa e vie, cultura creştină nu devine un lucru din trecut: Benedict al XVI-lea, la audienţa generală dedicată Sfântului Roman Melodul, poet creştin din secolele V-VI; joi, în solemnitatea "Corpus Domini", Papa va prezida Sf. Liturghie la catedrala Romei şi procesiunea euharistică pe străzile Oraşului

RV 21 mai 2008. "Dacă credinţa este vie, cultura creştină nu devine o realitate din trecut": a afirmat Benedict al XVI-lea, miercuri la cateheza audienţei generale, dedicată sfântului Roman Melodul, poet al credinţei creştine, care a trăit între secolele V-VI, venerat în calendarul liturgic la 1 octombrie cu titlul de mărturisitor al credinţei. Înainte de cateheza din aula Paul al VI-lea despre frumuseţea culturii creştine, Sfântul Părinte a salutat pelerinii adunaţi în bazilica San Pietro, cerându-le să dea mărturie pentru caritatea Domnului, în special faţă de cei mai slabi şi mai nevoiaşi.

Din contactul inimii cu adevărul care e iubire, s-a născut întreaga mare cultură creştină, a observat Benedict al XVI-lea la cateheza despre poetul şi diaconul Roman Melodul. Născut în Siria, în 490, Sfântul Roman şi-a trăit maturitatea la Constantinopol, meritându-şi supranumele de "Pindar al creştinătăţii", pentru inspiraţia şi nobleţea compoziţiilor sale lirice. Acest mare poet, a spus Sfântul Părinte, ne aminteşte marele tezaur al culturii creştine născut din credinţă, din inima care s-a înâlnit cu Cristos, Fiul lui Dumnezeu:
• "Dacă credinţa rămâne vie, nici moştenirea culturală nu devine un lucru mort, ci o realitate vie şi prezentă. Icoanele vorbesc şi astăzi la inima celui care crede, nu sunt lucruri din trecut. Catedralele nu sunt monumente medievale, ci case de viaţă unde suntem 'acasă', îl întâlnim pe Dumnezeu şi ne întâlnim unii cu alţii. Marea muzică, cea gregoriană, a lui Bach sau Mozart, în Biserică nu e o realitate a trecutului, căci trăieşte din vitalitatea liturgiei credinţei noastre. Dacă credinţa e vie, cultura creştină nu devine trecut, ci rămâne vie şi prezentă".

Dacă credinţa e vie, a continuat Sfântul Părinte, şi astăzi putem răspunde la imperativul frecvent al psalmistului: "Cântaţi Domnului un cântec nou!":
• "Creativitatea, inovaţia, cântecul nou, cultura nouă şi prezenţa întregii eredităţi culturale în vitalitatea credinţei, nu se exclud ci sunt o unică realitate, sunt prezenţa frumuseţii lui Dumnezeu, a bucuriei de a fi copii ai lui Dumnezeu".

Oprindu-se apoi asupra Sfântului Roman Melodul, Papa a explicat că episodul cheie al vieţii lui a fost apariţia în vis a Maicii lui Dumnezeu, Maria, şi carisma sa poetică. Roman Melodul a fost un martor eminent al sentimentului religios din epoca sa. La Constantinopol, Roman predica într-un sanctuar de la periferie. Aici, diaconul vorbea comunităţii folosindu-se de frescele bisericii sau de icoanele de la amvon, precum şi de arta dialogului. Tradiţia îi atribuie o mie de dialoguri, dar pînă la noi au mai ajuns 89, scrise în limba vorbită a poporului, mai accesibilă auditoriului său. Un exemplu semnificativ de "kondakion" al lui Roman Melodul este dialogul ideal între Maria şi Fiul ei, plasat de autor pe calea Crucii:
• "Unde mergi, fiule? De ce se termină atât de repede cursa vieţii tale? N-aş fi crezut niciodată, că te voi vedea în această stare / nici nu mi-aş fi închipuit că pînă într-acolo va ajunge mânia celor fărădelege / încât să puna mâna pe tine, încălcând orice dreptate". Isus îi răspunde: "De ce plângi, maica mea? ... N-ar trebui să sufăr? N-ar trebui să mor? Cum altfel l-aş putea mântui pe Adam?"

Fiul, aşadar, o consolează pe maica sa, dar îi reaminteşte rolul său în istoria mântuirii. Comunicator abil, a notat Sf. Părinte, Roman Melodul afirmă că predicile sale sunt goale dacă nu sunt sprijinite de coerenţa propriului comportament. Papa a pus accentul apoi pe trăsăturile definitorii ale lui Roman Melodul: omenia vibrantă, ardoarea credinţei şi adânca smerenie. În imnele sale, temele cristologice şi cele mariane, se întâlnesc şi se armonizează. Diaconul predică învăţătura despre Cristos în limbajul simplu al credincioşilor, dar combate erezia ariană care neagă divinitatea lui Cristos şi oferă o fericită sinteză a învăţăturii despre Duhul Sfânt pe linia conciliului din Constantinopol. La Rusalii, de exemplu – a observat Pontiful – Roman Melodul subliniază continuitatea dintre Cristos înălţat la cer şi apostolii săi care formează Biserica. Totodată, Roman accentuează primatul carităţii, pe care creştinul trebuie să o practice în mod pozitiv.

La saluturile în alte limbi, Benedict al XVI-lea s-a referit şi la solemnitatea "Corpus Domini", Trupul şi Sângele Domnului, de joi, 22 mai:
• "La ora 19, pe esplanada bazilicii Sfântul Ioan în Lateran, voi prezida Sf. Liturghie, după care urmează tradiţionala procesiune pînă la Santa Maria Maggiore. Vă invit pe toţi să luaţi parte la această celebrare solemnă, pentru a exprima împreună credinţa în Cristos, prezent în Euharistie".

Primiţi acum şi Binecuvântarea Apostolică, invocată de Benedict al XVI-lea la audienţa generală de miercuri, în aula Paul al VI-lea, pe care o extinde cu bucurie la toţi ascultătorii care o primesc în spirit de credinţă.

Aici, serviciul audio cu Binecuvântarea Apostolică: