La Papa, episcopii albanezi în vizită "ad Limina": interviu cu mons. Lucjan Augustuni,
episcop de Sapë
(RV - 20 mai 2008) A început luni 19 şi se prelungeşte până sâmbătă
24 mai vizita „ad Limina” a episcopilor catolici din Albania. Marţi în cursul
după amiezii, Sfântul Părinte a primit în audienţe succesive patru prelaţi începând
cu mons. Angelo Massafra, arhiepiscop Shkodrë-Pult, împreună cu fostul auxiliar mons.
Zef Simoni, episcop titular de Bararo; mons. Ottavio Vitale, episcop de Lezhë şi
pe S.E. Mons. Lucjan Augustini, episcop de Sapë.
În timp ce istoria politică
recentă a ţării înregistrează un marş progresiv de apropiere de Uniunea Europeană
şi de NATO, cea bisericească marchează de multă vreme o nu uşoară renaştere din cenuşa
persecuţiei comuniste, terminată în urmă cu 18 ani. Mons. Angelo Massafra, arhiepiscop
de Scutari, trasează o imagine a Bisericii din Albania de ieri şi de azi.
Creştinismul
în Albania este străvechi ca şi predica Apostolilor. A fost probabil însuşi Sfântul
Paul cel care a vestit Evanghelia în timpul popasurilor din cadrul călătoriilor sale
apostolice în unele zone ale ţării, şi este un fapt că deja la 58 de ani după naşterea
lui Cristos oraşul Scutari avea un episcop al său, Sfântul Cezar. În secolul IV, aproape
toată ţara era creştină având 50 de sedii episcopale răspândite în tot teritoriul
actualii Albanii. Astăzi catolicii rezidenţi în Albania sunt aproximativ jumătate
de milion, distribuiţi în două arhidieceze şi trei dieceze, la care trebuie adăugată
Administratura apostolică a Albaniei meridionale, care reuneşte credincioşii de rit
bizantin aparţinând Bisericii greco-catolice albaneze şi cei de rit latin. Peste jumătate
din totalul de 3 milioane şi 200 de mii de locuitori este de religie islamică.
Istoria
recentă vorbeşte în schimb de 18 ani de libertate regăsită - din 1990 până azi - după
55 de ani de persecuţie şi martiriu. Prima perioadă de teroare antireligioasă, din
1945 până în 1948, vede odată cu instalarea regimului comunist primele condamnări
la moarte şi suprimarea operelor catolice. Ateismul de Stat devine „credinţa” Albaniei,
purtând la expulzarea călugărilor italieni şi la asasinarea a 15 persoane, clerici
şi laici. De la jumătatea anilor 1950, Biserica trăieşte anotimpul dezolant al „tăcerii”
până la prăbuşirea regimului: timida renaştere succesivă găseşte pecetea şi o nouă
înflorire prin călătoria apostolică a lui Ioan Paul al II-lea în 1993.
Dar
deja cu patru ani mai înainte, un eveniment purtase semul timpurilor noi. Până atunci
renegată în pofida extraordinarei sale forţe carismatice în rândul săracilor din toată
lumea, albaneza Gonxhe Bojanxhiu, cunoscută mai bine ca Maica Tereza din Calcutta,
s-a întors în ţara sa pentru prima dată în 1989. Poate să se roage la mormântul rudelor
ei şi mai ales permite creştinilor să-şi ridice capul şi să spere un viitor de libertate.
Între
episcopii albanezi primiţi marţi de Papa s-a aflat şi mons. Lucjan
Augustuni, episcop de Sapë, care a fost intervievat de redacţia
albaneză de la Radio Vatican. O biserică ce a reînflorit după anii dictaturii
comuniste: • „După toate cele trăite, Biserica din Albania, e vorba de distrugerea
materială şi spirituală în timpul perioadei atee comuniste, putem spune că astăzi
avem o comunitate vie de credincioşi. Avem o Biserica ce înaintează şi este în creştere,
lucru vizibil în aceşti 17 ani. S-a făcut mult la nivel spiritual, educativ, cultural
şi social. A fost ajutată de Sfântul Scaun, de Biserica italiană, de Biserica
germană ca să-şi reia drumul… • „Da, suntem cu adevărat recunoscători
tuturor celor care ne-au ajutat şi ne ajută încă. Suntem recunoscători de ceea ce
astăzi trăieşte Biserica în Albania, nu numai de opera spirituală, dar şi de cea socială
şi educativă, fără deosebire de religie sau de alt gen, pe care o desfăşoară misionarii
prezenţi în Albania”. Şi care sunt provocările mai urgente pentru Biserica albaneză? •
„Trecem printr-o perioadă de tranziţie spre o stabilizare a situaţiei ţării iar Biserica
nu a rămas doar să se uite, ci a contribuit mult, În prim plan, este formarea continuă
spirituală, dar desigur nu se poate neglija nici formarea intelectuală şi socială
pentru care Biserica catolică în Albania s-a angajat şi continuă să o facă. Aduce
o mare contribuţie în domeniul educaţiei şi la vindecarea rănilor sociale: de pildă,
sărăcia, tinerii, emigraţia. Dezvoltarea şi progresul moral al societăţii sunt la
baza unui viitor mai bun, mai sigur şi mai fericit. Biserica din Albania este conştientă
de aceasta şi de aceea lucrează în această direcţie cu toate forţele sale”. Aici
serviciul audio: