Scurte consideraţii omiletice la solemnitatea Preasfintei Treimi: extrase din omilia Papei la Savona

(RV - 17 mai 2008) E Ziua Domnului, solemnitatea Preasfintei şi Nedespărţitei Treimi: Mărire Tatălui care m-a făcut, mărire Fiului care m-a mântuit, mărire Duhului Sfânt care m-a sfinţit. Aşa începea rugăciunea de dimineaţă ce se recita duminica în biserica parohială din timpul timpul copilăriei şi chiar mai târziu; o recita toată suflarea, mici şi mari.
În continuare, propunem începutul predicii rostită de papa Benedict la Liturgia de sâmbătă seară oficiată în oraşul italian Savona.
• Secvenţe musicale din Liturgia de la Savona şi apoi Sfântul Părinte:
În această solemnitate Liturgia ne invită să-l preamărim pe Dumnezeu nu doar pentru o lucrare minunată săvârşită de El, dar pentru felul cum El este; pentru frumuseţea şi bunătatea fiinţei sale, din care se revarsă în exterior lucrarea sa. Suntem invitaţi să contemplăm, pentru a spune astfel, Inima lui Dumnezeu, realitatea sa cea mai profonda, care este aceea a Unităţii sale în Trinitate, Comunione în gradul cel mai înalt şi mai profuund de iubire şi de viaţă. Toată Sfânta Scriptură ne vorbeste despre El. Mai mult, este El însuşi care ne vorbeşte despre Sine în Scripturi şi se revelează drept Creator al universului şi Stăpân al istoriei. Astăzi am ascultat un fragment din cartea Exodului sau a Ieşirii în care şi mai mult - lucru cu totul excepţional - Dumnezeu proclamă propriul nume! O face în prezenţa lui Moise, cu care vorbea faţă în faţă, aşa cum se face cu un prieten. Şi care este acest nume al lui Dumnezeu? De fiecare dată este emoţionat a-l asculta:
• “Iahve, Domnul Dumnezeu este bun şi îndurător, încet la mânie, fidel şi plin de dragoste” (Ex 34,6). Sunt cuvinte omeneşti, dar sugerate şi aproape rostite de Duhul Sfânt. Ele ne spun adevărul asupra lui Dumnezeu; erau adevărate ieri, sunt adevărate azi şi vor fi adevărate întotdeauna; ne fac să vedem cu ochii minţii chipul Celui Invizibil, ne spun numele Celui Inefabil. Acest nume este Îndurare, Bunăvoinţă, Fidelitate.

În finalul omiliei, Papa a invocat harul ca Credinţa în Dumnezeu Unu-Întreit să reverse în fiecare persoană şi în fiecare comunicate fervoarea iubirii şi a speranţei, bucuria de a se iubi ca fraţi şi a se pune unii în serviciul altora. Acesta este fermentul care face să crească umanitatea, lumnina care stăluceşte în lume.
Sărbătoare sfântă, binecuvântată, iubiţi ascoltatori.
 
Aici serviciul audio: