Guvernele să ajute prin politici sociale adecvate familiile aflate în situaţii precare;
familiile nu pot fi echivalate cu alte forme de uniune: Benedict al XVI-lea către
Forumurile familiale italiene şi europene
(RV - 16 mai 2008) „Uniunea de viaţă şi de iubire, bazată pe căsătoria
dintre un bărbat şi o femei, care constituie familia, reprezintă un bun de neînlocuit
pentru întreaga societate, şi nu trebuie confundat nici echivalat cu
alte forme de uniune”. A afirmat Benedict al XVI-lea în audienţa
acordată vineri dimineaţă celor aproximativ 200 de reprezentanţi ai Forumului asociaţiilor
familiale şi Federaţiei europene a Asociaţiilor familiale catolice, conduse de preşedintele
Forumului, Giuseppe Giacobbe, şi reuniţi la Roma pentru Ziua internaţională a familiei
care s-a celebrat joi 15 mai.
Apărarea drepturilor familiei - a relevanţei
sale sociale, exigenţelor sale economice - este pentru creştini o îndatorire ce trece
dincolo de credinţă. A invoca de la autorităţile competente „un fisc pe măsura familiei”
sau a solicita pentru ea măsuri în domeniul politic, juridic, formativ - care să ofere,
de exemplu, părinţilor „posibilitatea concretă” de „a avea copii şi a-i educa în familie”
- înseamnă a stimula un tip de „acţiune politică” ce nu poate, dacă vrea să „privească
la viitor cu clarviziune”, să nu pună familia în centrul atenţiei şi programării sale”.
Într-un discurs ţinut în franceză, germană, engleză, pe lângă italiană, -
având în vedere provenienţa internaţională a participanţilor reuniţi în Sala Clementină
a Palatului Apostolic - Benedict al XVI-lea a propus din nou o "summa",
un tratat al magisteriului său recent: de la preocupările pentru emergenţa educativă
la necesitatea unei reînnoite tutelări a dreptului la viaţă şi a familiei bazate pe
căsătorie, exprimată cu câteva zile în urmă cu ocazia celei de-a 40-a aniversări a
Enciclicei lui Paul al VI-lea, Humanae vitae.
Plecând tocmai de la
acest document dar şi de la principiile stabilite de Carta drepturilor familiei, promulgată
exact cu 25 de ani în urmă, Papa a pus în evidenţă legătura ideală ce le uneşte pe
amândouă deoarece, a afirmat: • „Dacă primul reafirmă cu putere, mergând curajos
împotriva curentului raportat la cultura dominantă, calitatea iubirii dintre soţi,
nemanipulată de egoism şi deschisă vieţii, al doilea pune în relief acele drepturi
inalienabile care permit familiei, bazată pe căsătoria dintre un bărbat şi o femei,
să fie leagănul natural al vieţii umane”.
În special, a observat Benedict al
XVI-lea, Carta drepturilor Familiei, „adresată în principal guvernelor, oferă, celui
care este investit cu responsabilitate în direcţie binelui comun, un model şi un punct
de referinţă pentru elaborarea unei adecvate legislaţii politice a familiei”. Şi ştim
bine, a adăugat apoi în engleză, „cât este de dificil a realiza în condiţiile sociale
moderne idealul fidelităţii şi trăiniciei iubirii conjugale, a avea şi a educa copii,
a păstra armonia nucleului familial”.
În pofida unor „exemple luminoase de
familii trainice şi deschise spre cultura vieţii şi a iubirii”, nu lipsesc şi sunt
de-a dreptul în creştere - a relevat Pontiful - crizele matrimoniale şi familiale”: •
„Da la atâtea familii, care se zbat în situaţii precare preocupante, se ridică uneori
chiar în mod inconştient, un strigăt, o cerere de ajutor ce interpelează responsabilii
administraţiilor publice, comunităţilor bisericeşti şi diferitelor agenţii educative.
Devine de aceea din ce în ce mai urgentă angajarea de a uni forţele necesare pentru
a susţine, cu orice mijloc posibil, familiile din punct de vedere social şi economic,
juridic şi spiritual”.
Benedict al XVI-lea a terminat intervenţia sa, îndemnând
Asociaţiile familiale italiene şi europene să insiste în aceste forme de asociaţionism,
care au - a recunoscut - „angajamentul lăudabil” de a mobiliza conştiinţele asupra
unor chestiuni foarte relevante: • „Ajutaţi familiile să fie semn vizibil al acestui
adevăr, să apere valorile scrise în însăşi natura umani şi de aceea comune întregii
umanităţi, adică viaţa, familia şi educaţia (…) Niciodată să nu scadă în voi încrederea
în Domnul şi comuniunea cu El în rugăciune şi în constantă referire la Cuvântul său.
Veţi fi astfel martori ai Iubirii sale, fără a conta doar pe resurse omeneşti, dar
sprijinindu-vă puternic pe stânca tare care este Dumnezeu, însufleţiţi de puterea
Duhului său”.