Cu un apel în favoarea populaţiei din China, Benedict al XVI-lea a încheiat audienţa generală miercuri în Piaţa Sf. Petru, dedicată lui Pseudo-Dionisie Areopagitul; salutul Papei în limba română adresat seminariştilor greco-catolici de la Cluj şi întrevederea cu episcopul de Iaşi, PS Petru Gherghel

(RV - 14 mai 2008) Mă rog „pentru toţi aceia care şi-au pierdut viaţa” şi sunt aproape „de persoanele încercate de o atât de devastatoare calamitate”. Cu acest apel adresat victimelor cutremurului de pământ care în ziua de 12 mai a ras la sol multe oraşe din China, mai ales în provincia Sichuan provocând grave pierderi în vieţi umane - circa 15 mii potrivit unui ultim bilanţ, din păcate încă provizoriu - Benedict al XVI-lea şi-a luat rămas bun de la mulţimea din Piaţa Sfântul Petru, care miercuri dimineaţă a participat la audienţa generală. Papa a dedicat cateheza lui Pseudo-Dionisie Areopagitul, un teolog din secolul al VI-lea după Cristos, a cărui mistică - a afirmat - poate constitui astăzi un model pentru dialogul cu religiile asiatice. La sfârşitul audienţei, salutul Papei către studenţii seminarişti greco-catolici din Cluj-Napoca, şi primirea PS Petru Gherghel, episcop de Iaşi, pentru un scurt salut.

Ultimele cuvinte ale Papei vor să ajungă departe, în Extremul Orient. Vor să ajungă în inima unei tragedii ce are nevoie de ajutoare imediate cât şi de sprijin moral pentru locuitorii sinistraţi din acea parte a Chinei, care în urmă cu peste 48 de ore au văzut dispărând în câteva clipe persoane dragi şi spulberându-se bunuri îndelung agonisite şi planuri de viitor.

Apelul lui Benedict al XVI-lea vrea să ajungă, a spus la sfârşitul audienţei generale, la „populaţiile din Sichuan şi provinciile limitrofe în China”:
• „Grav lovite de cutremurul care a provocat mari pierderi în vieţi omeneşti, foarte numeroşi dispăruţi şi pagube incalculabile. Vă invit să vă uniţi cu mine în rugăciunea plină de fervoare pentru toţi aceia care au pierdut viaţa. Sunt în chip spiritual aproape de persoanele încercate de o calamitate atât de devastatoare: pentru ele implorăm de la Dumnezeu alinare în suferinţă. Binevoiască Domnul să acorde sprijin tuturor acelora care sunt angajaţi în a face faţă exigenţelor imediate de ajutorare.”

Şi tot Asia, în special tema confruntării şi dialogului cu străvechile religii ale acestui continent, inspirase cateheza ţinută mai înainte, ocazionată de scrierile şi de identitatea necunoscută a unui teolog din secolul al VI-lea, trecut în istorie cu numele de Pseudo-Dionisie Areopagitul. Acesta, a afirmat Papa, plecând de la „teologia negativă” care ştie să spună despre Dumnezeu înainte de toate ceea ce „nu este”, s-a situat ca mediator între gândirea greacă a epocii şi mistica creştină în faza de formare. În timp ce susţinătorii primei forme de gândire, prin argumentaţii subtile, urmăreau - a afirmat Benedict al XVI-lea - să adapteze misterele lui Dumnezeu la logica umană, Pseudo-Dionisie respingând o atare metodă, ajunge să afirme că prin teologia negativă credinciosul reuşeşte să cunoască mai bine pe Dumnezeu în forma teologiei simbolice, unde speculaţia cedează pasul contemplaţiei iar cunoaşterea, experienţei.
Experienţa unei creaturi care înţelege cu inima Creatorul său:
• „Fiind creatura o laudă a lui Dumnezeu, teologia lui Pseudo-Dionisie devine o teologie liturgică: Dumnezeu se găseşte, mai presus de toate, nu doar reflectând; şi liturgia nu este ceva construit de noi, ceva inventat pentru a face o experienţă religioasă în timpul unei perioade de timp; ea înseamnă a cânta împreună în corul creaturilor şi a intra în însăşi realitatea cosmică. Şi tocmai astfel liturgia, în aparenţă doar bisericească, se lărgeşte şi se extinde, devine uniunea noastră cu limbajul tuturor creaturilor. El spune: nu se poate vorbi despre Dumnezeu în mod abstract; a vorbi despre Dumnezeu este întotdeauna - el afirmă folosind un cuvânt grecesc - un ’hymnein’, o cântare pentru Dumnezeu cu marele cântec al creaturilor, care se reflectă şi se concretizează în lauda liturgică”.

Este, ceea ce propune mistica, întocmai, care de la Pseudo-Dionisie a primit un puternic impuls şi mare autoritate. Atât de mare, încât, de pildă, Sfântul Bonaventura, celebrul biograf al Sfântului Francisc, a scos din acel mod de abordare, schema pentru a înţelege mai bine mistica Sărăcuţului:
• „Ce este această experienţă, Bonaventura a văzut-o în Sfântul Francisc: este experienţa unui drum foarte umil, foarte realist, zi de zi, este această păşire cu Cristos, acceptând crucea sa. În această sărăcie şi în această umilinţă, în smerenia ce se trăieşte şi în dimensiunea bisericească, există o experienţă, o trăire a lui Dumnezeu care e mai înaltă decât cea care se dobândeşte prin reflecţie: în ea, atingem realmente inima lui Dumnezeu”.

Deci, a observat Papa, în acest mod de a proceda stă şi „noua actualitate” a lui Pseudo-Dionisie:
• „Astăzi există o nouă actualitate a lui Dionisie Areopagitul: el apare ca un mare mediator în dialogul modern dintre creştinism şi teologiile mistice ale Asiei, a căror notă caracteristică stă în convingerea că nu se poate spune cine este Dumnezeu; despre El se poate vorbi numai în forme negative; despre Dumnezeu se poate vorbi doar cu ’nu’, şi numai intrând în această experienţă a lui ’nu’ se ajunge la El. Şi aici se vede o apropiere între gândirea Areopagitului şi cea a religiilor asiatice: el poate fi astăzi un mediator aşa cum a fost între spiritul grec şi Evanghelie. Se vede astfel că dialogul nu acceptă superficialitatea. Tocmai atunci când cineva intră în profunzimea întâlnirii cu Cristos se deschide şi spaţiul vast pentru dialog. Când unul întâlneşte lumina adevărului, îşi dă seama că este o lumină pentru toţi; dispar polemicile şi devine posibil a înţelege unul pe altul sau cel puţin a vorbi unul cu altul, a se apropia”.

Între saluturile în diferite limbi, lucru rar la audienţele generale ale lui Benedict al XVI-lea, de această dată şi un salut în limba română. Studenţii de la Seminarul greco-catolic „Sfântul Ioan Evanghelistul” din Cluj-Napoca au răspuns cu entuziasm cântând troparul Învierii:
• „Adresez un călduros salut pelerinilor români, în mod particular Seminarului Greco-Catolic din Cluj. Asigurându-vă pe voi şi pe toţi conaţionalii voştri că vă port în rugăciunile mele, invoc asupra fiecărui dintre voi Binecuvântarea mea Apostolică".

La audienţa generală a fost şi PS Petru Gherghel, episcop de Iaşi, aflat la Roma cu ocazia Adunării plenare a Consiliului Pontifical pentru pastoraţia migranţilor şi itineranţilor. La sfârşit, a fost primit de Papa pentru un salut personal, alături de ceilalţi episcopi prezenţi. Redacţia noastră a dorit să afle ceva despre conţinutul scurtei întrevederi cu Sfântul Părinte. Şi a reuşit telefonic, înainte de plecarea spre ţară unde îl aşteaptă sesiunea de primăvară a Conferinţei episcopilor catolici din România, programată să aibă loc la Iaşi între 15 şi 17 mai.
PS Petru Gherghel a mulţumit Papei pentru apelul la înţelegere lansat la timpul oportun, în atmosfera de tensiune iscată de prezenţa imigranţilor români. Este vorba de recentele luări de poziţie ale unor oficiali de seamă ai Sfântului Scaun dar şi de apelul de mare nobleţe al Papei ca relaţiile dintre imigranţi şi populaţia locală să fie călăuzite de spiritul acelei înalte civilizaţii morale care este rodul valorilor spirituale şi culturale ale fiecărui popor şi ţară.

Iată şi binecuvântarea apostolică invocată de papa Benedict la terminarea audienţei generale de miercuri în Piaţa Sfântul Petru, imediat după intonarea în cor a rugăciunii Tatăl Nostru în limba latină.

Aici serviciul audio: