Familii emigrante, lume globalizată şi evanghelizare: la plenara Consiliului pentru pastorala migranţilor participă şi PS Petru Gherghel, episcop de Iaşi

(RV - 13 mai 2008) Se desfăşoară începând de marţi 13 până joi 15 mai cea de-a 18-a sesiune plenară a Consiliului Pontifical pentru pastoraţia migranţilor şi itineranţilor la sediul departamentului din Piaţa San Calisto din Roma. Tema actualei plenare este „Familia emigrantă şi itinerantă”. Iau parte la lucrări 26 membri - cardinali, arhiepiscopi şi episcopi provenind din diferite ţări, împreună cu 14 membri consultanţi de diferite naţionalităţi şi specialişti în sectoare specifice: migranţi economici, refugiaţi şi evacuaţi, studenţi străini, nomazi, turişti şi pelerini, marinari, pescari şi lucrători pe nave de croazieră, în aeroporturi şi autostrăzi, etc. Din România participă PS Petru Gherghel, episcop de Iaşi în calitate de membru al departamentului vatican pentru fenomenul mobilităţii umane.
Lucrările s-au deschis marţi prin intervenţia cardinalului Renato Raffaele Martino, preşedintele departamentului urmat de cea a secretarului aceluiaşi consiliu pontifical, arhiepiscopul Agostino Marchetto.

„Trebuie calificate tot mai mult creativitatea şi zelul operatorilor pastorali în domeniul migranţilor, fără a pierde orientarea fundamentală comună, care este aceea de a realiza planul lui Dumnezeu care a voit ca bărbatul şi femeia să fie un singur trup (cf Mt 19,6) în legământul de căsătorie”: este obiectivul indicat de cardinalul Raffaele Martino, după ce a examinat tema familiei migrante şi itierante în luma actuală globalizată. Cardinalul Martino a observat că însăşi famiulia este unul dintre factorii propulsori ai mobilităţii persoanelor. Se emigrează, a spus, pentru a găsi condiţii mai favorabile de viaţă, se fuge pentru a căuta refugiu în ţinuturi mai ospitaliere, se deplasează dintr-un loc în altul pentru a studia, se întreprinde o călătorie turistică şi pentru a consolida legăturile familiale, se munceşte pe mare sau în aviaţia civilă pentru a-i întreţine pe cei dragi. Sunt apoi - a subliniat - diferite circumstanţe pentru familie cu referinţă la stradă: în mersul în pelerinaj, în „nomadism” prin cultură şi tradiţie, ca participanţi la traficul rutier, în trista exploatare a prostituţiei, în căutarea unei locuinţe pentru cei fără adăpost şi de primire pentru atâţia minori. Recomandarea cardinalului Martino, în fond, este aceea de „a se strădui ca familia, celula vitală a fiecărei societăţi, să poată trăi unitatea şi în mobilitatea ei, iar acolo unde e posibil, să găsească o comunitate sau un loc unde să respire un climat familial”. Există apoi o altă reflecţie asupra celulei familiale: priveşte misiunea ei educativă pe care trebuie să o îndeplinească. Prin exemplu şi dialog, părinţii pot îndeplini rolul de catiheţi pentru copiii lor, oferindu-le o cultură a vieţii, în respectul valorilor, în armonia relaţiilor, în practicarea religiei şi salvgardarea creaţiei.