Biserica universală, rod al Rusaliilor; redescoperiţi prezenţa Duhului Sfânt în viaţa
creştină şi importanţa Sacramentelor iniţierii creştine: Benedict al XVI-lea la Liturghia
Rusaliilor şi la antifonul "Regina coeli". Încheierea Timpului pascal.
(RV - 11 mai 2008) Duhul Sfânt şi armonia carismelor, adică darurilor spirituale
oferite de Dumnezeu pentru binele comunităţii, responsabilitatea Bisericii universale
de a deveni instrument de pace, darul reconcilierii: despre toate acestea
a vorbit papa Benedict al XVI-lea în omilia rostită la Sfânta Liturghie oficiată duminică
în bazilica vaticană în solemnitatea Rusaliilor sau Cincizecimii care încheie Timpul
liturgic al Paştelui. La antifonul marian pascal „Regina coeli - Bucură-te Regină
a cerului”, recitat cu pelerinii reuniţi la amiază în Piaţa San Pietro, papa a invitat
credincioşii de a redescoperi prezenţa Duhului Sfânt şi importanţa sacramentelor Botezului
şi Mirului în viaţa creştină. Cu această ocazie Pontiful al lansat un presant apel
pentru preocupanta situaţie din Liban.
• Secvenţe muzicale din timpul
lirutghiei „Numai Duhul Sfânt, care creează unitate în iubire şi în acceptarea
reciprocă a diversităţilor poate elibera omenirea de tentaţia constantă a unei voinţe
de putere pământească ce vrea să domine şi să uniformizeze totul”. A afirmat Episcopul
Roma amintind că „la Rusalii Biserica este constituită nu de o voinţă omenească, ci
de puterea Duhului lui Dumnezeu”. Papa îl defineşte un „propriu zis Botez de foc pentru
comunitate” şi ne vorbeşte despre „noua familie” ce se creează când ucenicii reuniţi
împreună cu „unele femei” şi Maria, Mama lui Isus, „au fost toţi umpluţi de Duhul
Sfânt” şi „au început să vorbească în alte limbi”. O familie - spune Papa - „bazată
de acum nu pe legături de sânge dar pe credinţa în Cristos”. O Biserică ce se naşte
are rugăciunea ca „activitate principală” şi care „primeşte unitatea sa de la Domnul”
şi care „se lasă călăuzită de voinţa sa”. Benedict al XVI-lea s-a oprit asupra unui
aspect special al Duhului: „asupra împletirii dintre felurime şi unitate, a armoniei
dintre diferitele carisme în comuniunea aceluiaşi Spirit. Apoi Papa a subliniat că
„Biserica ce se naşte la Rusalii nu este o comunitate particulară dar Biserica universală
care vorbeşte limbile tuturor popoarelor.
Biserica este în primul rând, universală,
sau folosind un alte termen, catolică; particularul vine ulterior. • „Din ea se
vor naşte apoi alte Comunităţi în orice parte a lumii, Biserici particulare care sunt
toate şi întotdeauna actualizări ale singurei şi unicei Biserici a lui Cristos. Biserica
catolică nu este de aceea o federaţie de Biserici, ci o realitate unică: prioritatea
ontologică revine Bisericii universale. O comunitate care nu ar fi în acest sens catolică
nu ar fi nici Biserică”.
Cuvinte clare, dar nu totdeauna şi de către toţi înţelese. Papa
a amintit planul providenţial care de la Ierusalim conduce la Roma: • „Roma reprezintă
lumea întreagă şi de aceea întruchipează ideea evanghelistului Luca a catolicităţii.
S-a realizat Biserica universală, Biserica catolică, care este continuarea poporului
alegerii şi de la care îşi însuşeşte istoria şi misiunea.”
Papa a amintit valoarea
cuvântului ebraic „shalom” pe care Isus îl pronunţă de mai multe ori în apariţia sa
către ucenici după învierea din morţi: este mult mai mult decât un salut - a explicat
papa Benedict - „este darul păcii promise”. Este un dar care devine pentru Biserică
responsabilitate: „responsabilitate de a fi în mod constituţional semn şi instrument
al păcii lui Dumnezeu pentru toate popoarele. • „Am căuta să mă fac instrument
al acestui mesaj ducându-mă recent la sediul Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru
a adresa cuvântul meu reprezentanţilor popoarelor”.
Dar Papa a adăugat că nu
doar la marile evenimente trebuie să ne gândim la aceasta ci în existenţa şi acţiunea
normală a Bisericii. Darul păcii şi al Duhului sunt inima sacramentului Reconcilierii,
atât de important - a subliniat Pontiful - dar „din păcate neînţeles îndeajuns”. •
„Pacea lui Cristos se răspândeşte numai prin inimi reînnoite ale unor bărbaţi şi femei
reconciliaţi şi deveniţi slujitori ai dreptăţii, gata să răspândească în lume pacea
numai prin puterea adevărului, fără a coborî la compromisuri cu mentalitatea lumii,
deoarece lumea nu poate da pacea lui Cristos: iată cum Biserica poate fi ferment al
acelei reconcilieri care vine de la Dumnezeu. Poate fi atare numai dacă rămâne docilă
Spiritului şi dă mărturie Evangheliei, numai dacă poartă Crucea asemenea lui şi cu
Isus. Tocmai aceasta mărturisesc sfinţii şi sfintele din orice timp!” •
Secvenţe muzicale din timpul Sfintei Liturghii de Rusalii După Liturghia din
bazilica vaticană, la ora 12, ca de obicei, Papa s-a prezentat de la fereastra biroului
său particular mulţimii din Piaţa Sfântul Petru pentru antifonul marian pascal. După
recitarea rugăciunii „Regina coeli - Bucură-te, Regină a cerului”, gândul Papei s-a
îndreptat Liban unde situaţia este îngrijorătoare: • „Am urmărit cu profundă preocupare,
în zilele trecute, situaţia din Liban, unde, stagnării iniţiativei politice, i-au
urmat, mai întâi, violenţa verbală şi apoi ciocnirile armate, soldate cu numeroşi
morţi şi răniţi. Chiar dacă, în ultimele ore, tensiunea s-a atenuat, considera astăzi
o îndatorire de a îndemna libanezii să abandoneze orice logică de contrapunere agresivă,
care ar purta scumpa lor ţară spre ireparabil. Dialogul, înţelegerea reciprocă şi
căutarea compromisului rezonabil sunt singura cale ce poate restitui Libanului instituţiile
sale şi populaţiei siguranţa necesară pentru o viaţă cotidiană demnă şi plină de speranţă
în ziua de mâine. Fie ca Libanul, prin mijlocirea Doamnei Noastre a Libanului, să
ştie să răspundă cu curaj vocaţiei sale de a fi, pentru Orientul Mijlociu şi pentru
lumea întreagă, semn de reală posibilitate de convieţuire paşnică şi constructivă
între oameni. Diferitele comunităţi care îl compun - cum amintea Exortaţia post-sinodală
O nouă speranţă pentru Liban (cf n.1) - sunt în acelaşi timp ’o bogăţie, o originalitate
şi o dificultate. Dar a face să trăiască Libanul este o îndatorire comună a tuturor
locuitorilor săi’. Împreună cu Maria, Fecioare în rugăciune la Rusalii, să cerem
de la Cel Atotputernic o abundentă revărsare a Duhului Sfânt, Duhul unităţii şi concordiei,
care să inspire tuturor gânduri de pace şi de reconciliere”.
În alocuţiunea
sa rostită înainte de recitarea rugăciuni pascale, Papa s-a referit tot la solemnitatea
Rusaliilor, antică sărbătoare ebraică în care se comemora Legământul încheiat de Dumnezeu
cu poporul său la Muntele Sinai (cf Es 19). Aceasta a devenit şi sărbătoare
creştină tocmai pentru ceea ce se petrece cu această ocazie, 50 de zile după Paştele
lui Isus. „Toată misiunea lui Isus fusese menită să dăruiască oamenilor Duhul lui
Dumnezeu şi să-i boteze în „baia” sa de renaştere. Aceasta - a spus Papa - s-a realizat
prin glorificarea lui Isus (cf In 7,39), adică prin moartea şi învierea sa:
• „Atunci Duhul lui Dumnezeu a fost turnat în mod din abundenţă, ca o cascadă
capabilă să purifice orice inimă, să stingă incendiul răului şi să aprindă în lume
focul iubirii divine.”
„Rusaliile sunt deci, în mod special, botezul Bisericii
care întreprinde misiunea sa universală începând de pe străzile Ierusalimului, prin
predicarea prodigioasă în diferitele limbi ale umanităţii”. Papa a explicat că „în
acest botez al Duhului Sfânt sunt inseparabile dimensiunea personală şi cea comunitară,
singularul ’eu’ al ucenicului şi pluralul ’noi’ al Bisericii. Duhul consacră persoana
şi o face în acelaşi timp mădular viu al Trupului mistic al lui Cristos, părtaşă la
misiunea de a mărturisi iubirea sa. Şi aceasta se realizează prin Sacramentele iniţierii
creştine: Botezul şi Confirmaţiunea. • „În Mesajul meu pentru apropiata Zi Mondială
a Tineretului 2008, am propus tinerilor să redescopere prezenţa Duhului Sfânt în viaţa
lor şi, astfel, importanţa acestor Sacramente. Astăzi aş dori să extind invitaţia
la toţi: să redescoperim, iubiţi fraţi şi surori, frumuseţea de a fi botezaţi în Duhul
Sfânt; să recăpătăm conştiinţa Botezului şi a Mirului nostru, izvoare de har mereu
actual”. Ca de obicei, Pontiful a încheiat alocuţiune cu un gând către Maica Domnului:
„Să cerem Fecioarei Maria să dobândească astăzi Bisericii noi Rusalii, care să reverse
în toţi, în mod special în tineri, bucuria de a trăi şi mărturisi Evanghelia.”
Cu
solemnitatea Rusaliilor sau Cincizecimii se încheie Timpul pascal după calendarul
liturgic roman sau latin. Urmează acum Timpul liturgic ordinar sau Timpul de peste
an în care se reia antifonul marian „Angelus Domini - Îngerul Domnului”.
După recitarea rugăciunii pascale, cum s-a spus Papa a lansat un apel pentru situaţia
preocupantă din Liban, apoi a adresat saluturi în limbile franceză, engleză, germană,
spaniolă, polonă şi din nou în italiană. Între altele, papa Benedict a salutat „cu
afecţiune numerosul grup intitulat „Tineri pentru unitate” din cadrul Mişcării Focolarelor,
provenind din multe ţări din cele cinci continente. „Dragi adolescenţi, - a spus -
voi sunteţi un frumos semn al faptului că Biserica vorbeşte toate limbile! Urmând
carisma Chiarei Lubich, continuaţi cu entuziasm „cursa voastră pentru unitate”.
Iată
şi binecuvântarea apostolică invocată de papa Benedict la terminarea întâlnirii duminicale
pentru recitarea antifonului marian pascal, împreună cu miile de pelerini reuniţi
la amiază în Piaţa Sfântul Petru, binecuvântare de care beneficiază toţi ascultătorii
care, pe această cale, o primesc în spirit de credinţă. Aici
serviciul audio: