Ridicat la cinstea altarelor în urmă cu 25 de ani, Fericitul Ieremia Valahul este primul român beatificat de Biserica catolică. După sute de ani, rămăşiţele sale pămâneşti pornesc joi de la Napoli spre ţinutul natal

(RV - 7 mai 2008) Referat: Fercitul Ieremia Valahul. Este primul român beatificat de Biserica catolică.
În 1556 se naşte Ion, fiul lui Stoica Costişte şi al Margaretei Barbat, în Moldova, într-o localitate care apare în biografiile sale ca Tzatzo sau Zazo. Părinţii lui Ion erau ţărani simpli, nu bogaţi, dar aveau o bucată de pământ. Ei erau foarte credincioşi, în special mama, Margareta. Ea îşi învăţase copiii de mici să fie credincioşi, generoşi, să nu fie egoişti. Le povestea întâmplări din Biblie şi le vorbea despre pedepsele lui Dumnezeu, în special despre iad. Deşi nu era o persoană cultă, Margareta avea un mare talent la povestit şi imaginile iadului l-au impresionat foarte mult pe Ion.

Într-o zi Ion i-a spus mamei sale că vrea să se facă călugăr pentru a nu ajunge în iad. Mama i-a răspuns că în ţară călugării nu mai sunt cu adevărat credincioşi, că adevăraţii creştini trăiesc în Italia, unde se afla şi Papa. Băiatul a fost aşa de impresionat, încât la numai 18 ani, în 1574, a plecat din satul natal cu gândul de a ajunge în Italia. El s-a îndreptat spre Alba Iulia, unde a muncit ca salahor la repararea zidurilor cetăţii. Pe atunci principele Transilvaniei era Ştefan Bathory, care era bolnav. El a fost vindecat de medicul italian Pietro La Iacomo şi proclamat rege de către polonezi. La întoarcerea în Italia, medicul l-a luat ca ajutor pe Ion, care se pricepea la cai.

Astfel, în timpul Paştelui lui 1576, Ion pleacă de la Alba Iulia şi soseşte la Bari în vara aceluiaşi an, unde rămâne 18 luni. În februarie 1578 el pleacă la Napoli unde ajunge în timpul Postului Mare. La 8 mai el îmbracă haina de novice capucin în mânăstirea de la Sessa Aurunca. La 8 mai 1579 el face profesiunea solemnă şi primeşte numele de Ieremia. Este trimis la mânăstirea Sfântul Efrem cel Vechi, din Napoli, ca bucătar. În 1584 e transferat la Pozzuoli ca bucătar şi grădinar. La începutul lui 1585 e transferat la mânăstirea Sfântul Efrem cel Nou, din Napoli, în calitate de infirmier, slujbă pe care a îndeplinit-o în mod eroic timp de 40 de ani.
În tot timpul vieţii sale de călugăr franciscan el a dat dovadă de o mare credinţă şi un mare devotament în muncile la care era pus de către superiori. Deşi analfabet, el avea darul de a povesti pe înţeles învăţătura creştină, întrecându-i chiar pe teologi. Era iubit de popor şi de ceilalţi călugări. El nu şi-a uitat niciodată originea românească şi mai ales părinţii, ca dovadă era numit de fraţii săi călugări da Valacchia (Valahul). Chiar din timpul vieţii sale se vorbea despre el ca un sfânt, mai ales că înfăptuise prin rugăciune câteva vindecări miraculoase.
În 1625, pe 5 martie, Ieremia moare şi la 25 septembrie 1627 Papa Urban al VIII-lea începe procesul apostolic, de beatificare, dar in 1631 acest proces a fost reorganizat. Procesul a fost reluat în 1672 conform noii proceduri. În acest timp, moaştele lui Ieremia au vindecat mai mulţi oameni suferinzi. La 26 septembrie 1687, Papa Inocenţiu al XI-lea aproba discutarea caracterului eroic al virtuţilor sale. Din motive rămase necunoscute, când beatificarea părea sigură, procesul a stagnat.

În 1905 Gheorghe Sion descoperă o biografie a Fericitului, care ajunge în 1914 în mâinile lui Nicolae Iorga. Românii au cerut reînceperea procesului, dar Sfântul Scaun a refuzat, pentru că nu se mai cunoştea locul unde se află mormântul fratelui Ieremia.
Profesorul ortodox Grigore Manoilescu, publicist cunoscut şi om de cultură, alcătuieşte portretul său în seria Români dăruiţi altor neamuri. El s-a consacrat reluării procesului canonic de beatificare. La 16 iunie 1947 el îi redescoperă mormântul.
Astfel la 30 octombrie, în Anul Sfânt 1983, Papa Ioan Paul al II-lea îl ridică pe fratele Ieremia Valahul la cinstea altarelor, declarându-l fericit, în cadrul unei ceremonii solemne.
Sfântul Părinte a spus în limba română:
„În istoria voastră bimilenară, atât de bogată, cu atâtea valori de credinţă, Ieremia Valahul este primul român care este ridicat oficial la gloria altarelor.”

Grigore Manoilescu aprecia:
Bogat neam de oameni suntem noi de am putut să dăm în acelaşi veac, în aceeaşi vreme , un sfânt ca Ieremia Valahul şi un războinic ca Mihai Viteazul.

Referat după situl studenţie.ro

Bibliografie :
Viaţa Fercitului Ieremia Valahul
Arhiepiscopia Romano-Catolică Bucureşti - 1988