Ridicat la cinstea altarelor în urmă cu 25 de ani, Fericitul Ieremia Valahul este
primul român beatificat de Biserica catolică. După sute de ani, rămăşiţele sale pămâneşti
pornesc joi de la Napoli spre ţinutul natal
(RV - 7 mai 2008) Referat: Fercitul Ieremia Valahul. Este primul român beatificat
de Biserica catolică. În 1556 se naşte Ion, fiul lui Stoica
Costişte şi al Margaretei Barbat, în Moldova, într-o localitate care apare în biografiile
sale ca Tzatzo sau Zazo. Părinţii lui Ion erau ţărani simpli,
nu bogaţi, dar aveau o bucată de pământ. Ei erau foarte credincioşi, în special mama,
Margareta. Ea îşi învăţase copiii de mici să fie credincioşi, generoşi, să nu fie
egoişti. Le povestea întâmplări din Biblie şi le vorbea despre pedepsele lui Dumnezeu,
în special despre iad. Deşi nu era o persoană cultă, Margareta avea un mare talent
la povestit şi imaginile iadului l-au impresionat foarte mult pe Ion.
Într-o
zi Ion i-a spus mamei sale că vrea să se facă călugăr pentru a nu ajunge în iad. Mama
i-a răspuns că în ţară călugării nu mai sunt cu adevărat credincioşi, că adevăraţii
creştini trăiesc în Italia, unde se afla şi Papa. Băiatul a fost aşa de impresionat,
încât la numai 18 ani, în 1574, a plecat din satul natal cu gândul de a ajunge în
Italia. El s-a îndreptat spre Alba Iulia, unde a muncit ca salahor la repararea zidurilor
cetăţii. Pe atunci principele Transilvaniei era Ştefan Bathory, care era bolnav. El
a fost vindecat de medicul italian Pietro La Iacomo şi proclamat rege de către polonezi.
La întoarcerea în Italia, medicul l-a luat ca ajutor pe Ion, care se pricepea la cai.
Astfel,
în timpul Paştelui lui 1576, Ion pleacă de la Alba Iulia şi soseşte la Bari în vara
aceluiaşi an, unde rămâne 18 luni. În februarie 1578 el pleacă la Napoli unde ajunge
în timpul Postului Mare. La 8 mai el îmbracă haina de novice capucin în mânăstirea
de la Sessa Aurunca. La 8 mai 1579 el face profesiunea solemnă şi primeşte numele
de Ieremia. Este trimis la mânăstirea Sfântul Efrem cel Vechi, din Napoli, ca bucătar.
În 1584 e transferat la Pozzuoli ca bucătar şi grădinar. La începutul lui 1585 e transferat
la mânăstirea Sfântul Efrem cel Nou, din Napoli, în calitate de infirmier, slujbă
pe care a îndeplinit-o în mod eroic timp de 40 de ani. În tot timpul vieţii sale
de călugăr franciscan el a dat dovadă de o mare credinţă şi un mare devotament în
muncile la care era pus de către superiori. Deşi analfabet, el avea darul de a povesti
pe înţeles învăţătura creştină, întrecându-i chiar pe teologi. Era iubit de popor
şi de ceilalţi călugări. El nu şi-a uitat niciodată originea românească şi mai ales
părinţii, ca dovadă era numit de fraţii săi călugări da Valacchia (Valahul). Chiar
din timpul vieţii sale se vorbea despre el ca un sfânt, mai ales că înfăptuise prin
rugăciune câteva vindecări miraculoase. În 1625, pe 5 martie, Ieremia moare şi
la 25 septembrie 1627 Papa Urban al VIII-lea începe procesul apostolic, de beatificare,
dar in 1631 acest proces a fost reorganizat. Procesul a fost reluat în 1672 conform
noii proceduri. În acest timp, moaştele lui Ieremia au vindecat mai mulţi oameni suferinzi.
La 26 septembrie 1687, Papa Inocenţiu al XI-lea aproba discutarea caracterului eroic
al virtuţilor sale. Din motive rămase necunoscute, când beatificarea părea sigură,
procesul a stagnat.
În 1905 Gheorghe Sion descoperă o biografie a Fericitului,
care ajunge în 1914 în mâinile lui Nicolae Iorga. Românii au cerut reînceperea procesului,
dar Sfântul Scaun a refuzat, pentru că nu se mai cunoştea locul unde se află mormântul
fratelui Ieremia. Profesorul ortodox Grigore Manoilescu, publicist cunoscut şi
om de cultură, alcătuieşte portretul său în seria Români dăruiţi altor neamuri. El
s-a consacrat reluării procesului canonic de beatificare. La 16 iunie 1947 el îi redescoperă
mormântul. Astfel la 30 octombrie, în Anul Sfânt 1983, Papa Ioan Paul al II-lea
îl ridică pe fratele Ieremia Valahul la cinstea altarelor, declarându-l fericit, în
cadrul unei ceremonii solemne. Sfântul Părinte a spus în limba română: „În
istoria voastră bimilenară, atât de bogată, cu atâtea valori de credinţă, Ieremia
Valahul este primul român care este ridicat oficial la gloria altarelor.”
Grigore
Manoilescu aprecia: Bogat neam de oameni suntem noi de am putut să dăm în acelaşi
veac, în aceeaşi vreme , un sfânt ca Ieremia Valahul şi un războinic ca Mihai Viteazul.