Mii de credincioşi la sanctuarul Fecioarei Maria a Rozariului din Pompei, pentru recitarea
vechii rugi, numită „suplica”
(RV – 7 mai 2008) – Şi anul acesta, în ziua de 8 mai, mii de credincioşi la Sanctuarul
marian de la Pompei, Italia, dedicat Sfintei Fecioare Maria, Regina Rozariului, pentru
recitarea rugăciunii de implorare stăruitoare a Maicii Domnului, o rugăciune rămasă
în versiunea ei veche, ca şi cuvântul „suplică”, de peste o sută de ani, dar simţită
profund în poporul care o recită. Această rugăciune a fost scrisă de fondatorul Sanctuarului,
Fericitul Bartolo Longo, în 1883, fiind condusă în acest an de cardinalul secretar
de stat Tarcisio Bertone. Despre semnificaţia acestei intense implorări, să-l
ascultăm pe arhiepiscopul prelat de Pompei, Carlo Liberati: • „Această rugăciune,
una dintre cele mai frumoase din panorama rugilor înălţate către Preasfânta Fecioară
Maria în Biserica Catolică, este foarte cunoscută. De la Pompei se înalţă „suplica”
către Regina Victoriilor – cum o chema Fericitul Bartolo Longo – către Maica Domnului
nostru, cea care ne-a fost lăsată de Cristos sub Cruce, ca model de credinţă, ca mamă
care ne ia de mână în nenorociri, dificultăţi şi care ne conduce în fiecare zi la
Domnul. Şi aş vrea să amintesc cuvintele unui sfânt îndrăgostit de Maica Domnului,
Sfântul Ludovic Maria Grignon de Monfort, în tratatul său despre adevărata evlavie,
spune cu o expresie foarte frumoasă: „Când tu rosteşti numele Preasfintei Fecioare
Maria, şi o invoci, ea îţi răspunde: „Isus” şi te poartă la Domnul, căci este născută
pentru a face acest lucru, a fost aleasă pentru asta, nu ştie să facă altceva în afară
de acest lucru, adică de a-ţi aduce harul lui Dumnezeu”. Acum noi, prin intermediul
acestei rugăciuni de intensă implorare, îl ducem pe Isus – prin intermediul Maicii
sale – întregii lumi, întregii Biserici”.
Această invocaţie este plină de
semnificaţii, dar este mai ales profetică pentru epoca în care a fost scrisă… •
„Când Bartolo Longo scria această suplică, Papa Leon al XIII-lea, prezenta lumii
– la 1 septembrie 1883, enciclica Supremi Apostolatus Officio, prin care îndemna întreaga
Biserică Catolică să recite sfânta rugăciune a Rozariului, instrument sigur de dobândire
a binelui spiritual al societăţii şi Bisericii, în vreme de grave calamităţi. Bartolo
Longo îşi intitula această suplică „Ceasul lumii”, adică ceasul în care – prin rugăciunea
către Preasfânta Fecioară Maria – întreaga lume este chemată să se roage lui Dumnezeu
pentru a obţine unitatea familiei, creşterea spirituală a tinerilor din şcoli, construirea
păcii familiei şi a naţiunilor”.