Concluziile adunării plenare a Academiei Pontificale a Ştiinţelor Sociale: societatea civilă este deschisă şi faţă de logica carităţii, nu doar a profitului

(RV – 6 mai 2008) – În ce mod pot contribui cele patru principii fundamentale ale doctrinei sociale a Bisericii – demnitatea persoanei umane, binele comun, solidaritatea şi subsidiaritatea – la transformarea epocii globalizării într-o civilizaţie a binelui comun? Este întrebarea principală la care s-a căutat un răspuns pe parcursul dezbaterile din cadrul celei de-a 14-a adunări plenare a Academiei Pontificale pentru Ştiinţe Sociale. Concluziile acestei reuniuni au fost prezentate marţi dimineaţă la Sala de Presă a Sfântului Scaun. Evenimentul a fost organizat de profesorul Pierpaolo Donati, de la Universitatea din Bologna (Italia) şi profesoara Margaret Archer de la Universitatea din Warwick, Marea Britanie.

Una din concluzii este aceea că:
• „Există o „menghină” între Stat şi piaţă, din cauza căreia interesele de piaţă şi regularizările Statului domină grupurile sociale, formaţiunile sociale intermediare, asociaţiile, formele de cooperare, voluntariatul şi toate aspectele vieţii. De aceea, este necesară o mai mare afirmare a societăţii civile, care acţionează nu pentru a obţine profitul şi nu sub comanda legilor, a Statului”.
În interiorul societăţii civile există forţe în măsură să producă bunuri ce pot fi împărţite cu alţii – a explicat sociologul Jacques Godbout, profesor la Universitatea din Québec, Canada – şi acest fapt depinde de faptul că, în prezent, logica dăruirii s-a consolidat pe scară globală, cum demonstrează majora răspândire a donării de organe, o creştere a donaţiilor de bani, redistribuirea alimentelor, de exemplu de către Banca alimentară.

O confirmare a acestei tendinţe vine din partea Internetului – a spus profesorul canadian – căci în acest sector a dărui este important în sine, multe persoane preferând să împartă cu alţii diverse materiale informatice, pentru plăcerea de a împărtăşi celorlalţi şi nu din raţiuni de câştig.

O altă concluzie, exprimată de profesorul Donati, se referă la conştientizarea faptului că binele comun „nu se mai identifică cu o instituţie super-ordonată, cum este – de exemplu – cea a Statului, care are desigur un rol important în a produce şi a păstra bunurile comune, dar Statul nu este unicul actor şi monopolizator al binelui comun.

Aici serviciul audio: