În speranţa creştină avem o ancoră a vieţii ce pătrunde în Cer unde Cristos înălţat a mers înaintea noastră: Papa la întâlnirea duminicală pentru antifonul pascal Regina colei (Text)

(RV - 4 mai 2008) Înainte de recitarea antifonului marian pascal Regina coeli - Bucură-te, Regină a cerului, Papa a salutat cei aproximativ o sută de mii de membri ai Acţiunii Catolice Italiene care participaseră la Liturghia celebrată pentru ei în Piaţa Sfântul Petru de cardinalul Angelo Bagnasco, preşedintele Conferinţei episcopatului italian cu ocazia celor 140 de ani ai Asociaţiei. Acestora la rugăciunea mariană li s-au adăugat alte câteva mii. După antifonul pascal şi Binecuvântarea apostolică, papa Benedict a avut un cuvânt special pentru Acţiunea Catolică Italiană şi a salutat mulţimea făcând un tur cu papamobilul prin Piaţa San Pietro.

Aici alocuţiunea Papei în traducerea noastră de lucru:

Dragi fraţi şi surori,
Astăzi se celebrează în diferite ţări, între care Italia, solemnitatea Înălţării lui Cristos la cer, mister de credinţă pe care Cartea Faptelor Apostolilor îl situează la 40 de zile după înviere (cf Fap 1,3-11), şi din acest motiv în Vatican şi în unele naţiuni ale lumii a fost deja celebrată joia trecută. După Înălţare primii ucenici rămân reuniţi în Cenaclu în jurul Mamei lui Isus, aşteptând cu fervoare darul Duhului Sfânt promis de Isus (cf Fap 1,14). În această primă duminică de mai, lună mariană, retrăim această experienţă şi noi, simţind mai intens prezenţa spirituală a Mariei. Şi Piaţa Sfântul Petru se prezintă astăzi aproape ca un „cenaclu” în aer liber. plin de credincioşi, în mare parte asociaţi ai Acţiunii Catolice Italiene, cărora mă voi adresa după rugăciunea mariană Regina coeli.

În discursurile sale pentru luarea de rămas bun de la ucenici, Isus a insistat mult asupra importanţei „întoarcerii sale la Tatăl”, încununare a întregii sale misiuni. El a venit, de fapt, în lume pentru a readuce omul la Dumnezeu, nu pe plan ideal - ca un filozof sau un maestru de înţelepciune - dar în mod real, ca păstor care vrea să conducă din nou oile la staul. Acest „exod” spre patria cerească, pe care Isus l-a trăit personal, l-a înfruntat total pentru noi. Pentru noi a coborât din Cer şi pentru noi s-a înălţat, după ce s-a făcut în toate asemenea nouă, umilit până la moartea pe cruce, şi după ce a atins abisul îndepărtării maxime de Dumnezeu. Tocmai de aceea Tatăl s-a complăcut în El şi l-a înălţat mai presus de toate (cf Fil 2,9) restituindu-i plinătatea slavei sale, dar acum împreună cu umanitatea noastră. Dumnezeu în om - omul în Dumnezeu: acesta este de acum un adevăr nu teoretic şi real. De aceea speranţa creştină, întemeiată în Cristos, nu este o iluzie ci, cum spune Scrisoarea către Evrei, „în ea avem ca o ancoră a sufletului, sigură şi puternică” (Evr 6,19), o ancoră care pătrunde în Cer unde Cristos ne-a precedat.

Şi de care lucru are mai mare nevoie omul din orice timp dacă nu de aceasta: de o ancorare puternică pentru propria existenţă? Iată deci din nou sensul minunat al prezenţei Mariei în mijlocul nostru. Îndreptând privirea spre Ea, asemenea primilor ucenici, suntem imediat îndreptaţi spre realitatea lui Isus: Mama trimite la Fiul care nu mai este fizic între noi, dar ne aşteaptă în casa Tatălui. Isus ne invită să nu rămânem şi să privim în sus, dar să stăm împreună uniţi în rugăciune pentru a invoca darul Spiritului Sfânt. De fapt numai celui care „se renaşte de sus”, adică din Duhul lui Dumnezeu, este deschisă intrarea în Împărăţia cerurilor (cf In 3,3-5), şi cea dintâi „renăscută de sus” este tocmai Fecioara Maria. De aceea, către Ea ne îndreptăm în plinătatea bucuriei pascale”.

Au urmat saluturi particulare în limbile franceză, engleză, germană, spaniolă, polonă şi italiană.