În urmă cu patru ani era publicaă instrucţiunea "Erga migrantes caritas Christi":
o reflecţie a arhiepiscopului Agostino Marchetto, secretarul departamentului pentru
migranţi
(RV - 3 mai 2008) Se împlinesc patru ani de la publicarea Instrucţiunii „Erga
migrantes caritas Christi - Iubirea lui Cristos faţă de migranţi”,
de către Consiliul Pontifical pentru Pastorala Migranţilor şi Itineranţilor la 3 mai
2004. Cu această ocazie, arhiepiscopul Agostino Marchetto, secretarul departamentului,
a trimis o reflecţie în care subliniază „rolul important…pe
care migraţiile îl pot avea în realizarea…unei convieţuiri
mai paşnice între oameni. Instrucţiunea - aminteşte mons. Marchetto - consideră
comunitatea mondială ca o „familie de popoare, căreia îi sunt destinat bunurile pământului,
într-o perspectivă a binelui comun universal”, criticând ceea ce globalizarea a realizat
până în prezent, deoarece „a deschis pieţele de desfacere dar nu frontierele, a desfiinţat
hotarele pentru libera circulaţie a informaţiei şi capitalului, dar nu în aceeaşi
măsură cele pentru libera circulaţie a persoanelor”.
„Fenomenul migraţiilor
- relevă secretarul departamentului vatican pentru migranţi - „ridică o adevărată
chestiune etică, aceea a căutării unei noi ordini economice internaţionale pentru
a distribuţie mai echitabilă a bunurilor pământului”, care, de altfel, „ar contribui
nu în mică măsură…la a reduce şi modera fluxurile migratorii ale unei numeroase părţi
a populaţiilor în dificultate”. Există apoi îndatorirea „apărării drepturilor bărbatului
şi femeii migrante şi a celor ale copiilor lor” precum şi „tutelarea şi valorizarea
minorităţilor”.
„Să ne facem iluzii - afirmă mons. Marchetto. Strada este lungă
şi nu fără dificultăţi” şi cere „un reînnoit şi puternic simţ de solidaritate şi o
aprofundare a valorilor împărtăşite cu alte grupuri religioase şi laice, absolut indispensabile
pentru a asigura o convieţuire armonioasă”. Astfel - adaugă - „trecerea de la societăţi
monoculturale la societăţii multiculturale să se poată revela…ca semn a prezenţă vie
a lui Dumnezeu în istoria şi în comunitatea oamenilor”.
„În acest context istoric,
al apropierii de noi, chiar fizic, a celui care era departe sub aspect geografic”
şi „caracterizat de prezenţa a mii de chipuri ale celuilalt” - continuă prelatul -
„noi creştinii suntem chemaţi să mărturisim şi să practicăm, dincolo de spiritul de
toleranţă…respectul identităţii celuilalt, deschizând, unde e posibil, parcursuri
de împărtăşire cu persoane de origine şi de cultură diferite, în vederea şi a ’unei
vestiri respectuoase’ a propriei credinţe”. „Desigur, - spune acelaşi arhiepiscop
Marchetto - şi celălalt trebuie să respecte cultura, religia tradiţional practicată,
legile ţării care îl găzduieşte”. Apoi încheie: prin „cultura solidarităţii, atât
de frecvent invocată de magisteriul Bisericii” se poate „ajunge împreună la o adevărată
comuniune de persoane. Este drumul, nu uşor, pe care Biserica ne invită s-l parcurgem”.