"Împărtăşiţi lumii motivul speranţei voastre!": discursul papei Benedict al XVI-lea adresat tinerilor şi seminariştilor întâlniţi sâmbătă seară la New York; inedite şi preţioase accente autobiografice

RV 20 apr 2008. Revenim la întâlnirea Papei, sâmbătă seară, cu tinerii şi seminariştii – circa 20.000, la Seminarul "Sf. Iosif" din New York – pe care i-a îndemnat să împărtăşească lumii motivul speranţei lor. Centrată pe imaginilor câtorva Sfinţi şi Fericiţi din Statele Unite, întâlnirea a fost marcată de un climat de entuziasm, în care Sfântul Părinte a ţinut un discurs vibrant, cu inedite şi preţioase accente autobiografice, despre fundamentul libertăţii adevărate. Tot sâmbătă, înainte de a întâlni tinerii şi seminariştii, Papa a avut un alt moment important în Capela Seminarului, unde a adresat un salut special la 50 de copii cu dizabilităţi şi bolnavi de cancer, însoţiţi de părinţii lor.

Pentru a fi autentică, libertatea trebuie să aibă la bază adevărul: iată, pe scurt, mesajul lui Benedict al XVI-lea, transmis celor aproximativ 20.000 de tineri şi seminarişti americani, întâlniţi pe terenul de sport al seminarului St. Joseph din New York. A fost un eveniment în stilul Zilelor Mondiale ale Tineretului, cu aplauze lungi, coruri suprapuse şi eşarfe multicolore. Entuziasmul tinerilor a primit răspunsul Sfântului Părinte care, surprinzător, a coborât de la tribună în mijlocul lor. Tinerii şi seminariştii au adresat felicitări Sfântului Părinte şi în limba germană, pentru cei 81 de ani ai vieţii şi trei, de pontificat.

Omagiul a fost primit cu bucurie de Benedict al XVI-lea care a răspuns: "Vă dau tuturor un zece cu felicitări pentru pronunţia voastră în germană!". A urmat apoi discursul Sfântului Părinte, în care inima şi memoria sa, au evocat anii întunecoşi ai nazismului:
• "Anii mei de adolescenţă – de 'teen-ager' – au fost ruinaţi de un regim nefast care credea că deţine răspunsul la orice". Influenţa acestuia, a continuat Sfântul Părinte, "a crescut tot mai mult, intrând în şcoli şi organisme civile, în politică şi chiar în religie, mai înainte de a fi fost recunoscut drept un monstru". "Acel regim l-a scos pe Dumnezeu în ilegalitate şi în acest fel, ceea ce era bun şi adevărat a devenit inaccesibil tuturor ". În acei ani, a amintit Pontiful, mulţi au venit în America, tocmai pentru a fugi de o asemenea teroare.

Papa a mulţumit Domnului pentru "libertăţile care au venit graţie răspândirii democraţiei şi respectării drepturilor omului". Cu toate acestea "puterea distrugătoare rămâne, deşi nu va birui niciodată, căci a fost învinsă". Aceasta este esenţa speranţei care îi deosebeşte pe creştini. Întunericul, însă, continuă şi astăzi să învăluie atâtea persoane. Dar la ce se referă acest întuneric?
• "Prima serie de exemple se referă la inima omului. Aici, visurile şi dorinţele pe care tinerii le urmăresc pot fi fărâmiţate şi distruse cu atâta uşurinţă. Mă gândesc, a afirmat Pontiful, la cei loviţi de abuzul de droguri şi stupefiante, de lipsa unei locuinţe şi de sărăcie, de rasism, violenţă şi degradare, în special tinere şi femei. În timp ce cauzele unor asemenea situaţii problematice sunt complexe, toate au în comun o atitudine mentală înveninată care se manifestă în a considera persoanele simple obiecte: se afirmă astfel o insensibilitate a inimii care mai întâi ignoră şi apoi ia în derâdere demnitatea dată de Dumnezeu fiecărei persoane. Asemenea tragedii arată totodată şi ceea ce puteau fi şi ceea ce ar putea deveni acum, dacă acolo alte mâini – mâinile voastre – ar fi fost întinse sau s-ar întinde spre aceste persoane. Vă încurajez să-i invitaţi şi pe alţii, mai ales pe cei vulnerabili şi nevinovaţi, să se asocieze vouă pe drumul bunătăţii şi al speranţei".

A doua zonă de întuneric, a continuat Sfântul Părinte, este cea care afectează spiritul: aceasta rămâne deseori imperceptibilă şi de aceea deosebit de funestă:
• "Instrumentalizarea adevărului modifică percepţia realităţii şi întinează imaginaţia şi aspiraţiile noastre. Am menţionat deja numeroasele libertăţi de care, din fericire, vă puteţi bucura. Importanţa fundamentală a libertăţii trebuie să fie riguros salvgardată. Nu este surprinzător faptul că mulţi revendică în public libertatea lor. Dar libertatea este o valoarea delicată. Poate fi greşit înţeleasă ori prost folosită, astfel încât să nu conducă la fericirea pe care toţi o aşteptăm, ci spre un spaţiu întunecos de manipulare, unde înţelegerea noastră devine confuză sau este de a dreptul distorsionată de cei care au un plan ascuns".

De multe ori revendicarea libertăţii se face fără nicio referinţă la adevărul persoanei umane:
• "În unele ambiente, a vorbi despre adevăr este considerat o sursă de discuţii sau de dezbinare, şi se spune că trebuie rezervat mai degrabă la sfera privată. Iar în locul adevărului, sau mai bine zis în absenţa lui, s-a răspândit idea că, acordând o valoare indiscriminată la toate, se asigură libertatea şi conştiinţa se eliberează. Este ceea ce numim relativism. Dar, s-a întrebat Pontiful, ce scop are o libertate care, ignorând adevărul, urmăreşte să obţină ceea ce este fals ori nedrept? La câţi tineri s-a întins o mână care, în numele libertăţii sau al experienţei, i-a condus la capitulare în faţa stupefiantelor, la confuzie morală sau intelectuală, la violenţă, pierderea respectului faţă de sine, chiar la disperare şi, în mod tragic, la sinucidere?". Adevărul nu este niciodată o impunere, a observat Sfântul Părinte, nici nu e un simplu ansamblu de reguli: este descoperirea Unuia care nu trădează niciodată; în cele din urmă, adevărul este o Persoană, Isus Cristos".

Pornind apoi de la figurile Sfinţilor şi Fericiţilor din Statele Unite, Benedict al XVI-lea i-a îndemnat pe tineri să folosească fantezia în apostolatul creştin:
• "Uneori suntem consideraţi ca persoane care vorbesc numai de interdicţii. Şi totuşi, a observat, nimic nu este mai departe de adevăr! O adevărată ucenicie creştină este caracterizată de sensul de uimire. Să stăm în faţa acelui Dumnezeu pe care-l cunoaştem şi-l iubim ca Prieten, înaintea vastităţii creaţiei sale şi a frumuseţii credinţei noastre creştine!"
Iar exemplul Sfinţilor ajută să considerăm patru aspecte esenţiale din credinţa noastră: rugăciunea personală şi tăcerea, rugăciunea liturgică, caritatea practică şi vocaţiile. Vorbind astfel despre vocaţii, Papa şi-a exprimat gratitudinea faţă de părinţi, primii educatori în credinţă, şi i-a îndemnat pe seminarişti să fugă de orice ispită de vanitate, carierism şi ostentaţie, adoptând mai degrabă un stil de viaţă marcat de caritate, curăţie, umilinţă, în imitarea lui Cristos.

În fine, lungul discurs al Papei s-a încheiat cu un "La revedere" la Sydney, pentru Ziua mondială a tineretului, faţă de care întâlnirea newyorkeză se părea a fi într-adevăr o fericită anticipare.

Aici, serviciul audio: