Liturghia papei Benedict al XVI-lea în catedrala St.Patrick din New York: armonia dinamică a catedralei gotice, imagine pentru frumuseţea Bisericii

(RV - 19 aprilie 2008) Papa, în a treia aniversare a alegerii sale la sediul lui Petru, a celebrat sâmbătă liturghia euharistica în catedrala St. Patrick din New York. O liturghie pentru Biserica universală la care au participat clerul şi călugării din diecezele de pe coasta de Est a Statelor Unite. Concelebranţi principali cu Papa, arhiepiscopul de New York, cardinalul Edward Egan şi secretarul de Stat vatican, cardinalul Tarcisio Berotone. La sosire, Benedict al XVI-lea a fost întâmpinat de cardinalul Egan, arhiepiscopul de New York, rectorul catedralei mons. Robert T. Ritchie şi de primarul metropolei, Michael Bloomberg. După ce a parcurs navata centrală Papa s-a dus în sacristie pentru îmbrăcare veşmintelor liturgice.

Câteva date despre catedrală, a cărei arhitectură a servit Papei ca inspiraţie pentru unele imagini ale predicii sale.

Catedrala Sfântul Patriciu, complet în stil neogotic capătă şi mai mult farmec datorită contrastului cu edificiile moderne zgârie-nori din Manhattan care o domină. Terenul pe care se înalţă a fost achiziţionat în 1810 pentru a construi o şcoală a părinţilor iezuiţi. După mai multe vicisitudini, proprietatea terenului a trecut la Dieceză iar când papa Paiu al IX-lea a ridicat New York la rangul de sediu mitropolitan, arhiepiscopul John J. Hughes a decis să edifice o catedrală în locul vechiului edificiu. Lucrările s-au prelungit din 1858 până în 1878; în 1888 au fost adăugate cele două turnuri din faţă, cu o înălţime de 90m. Planul catedralei cu trei navate este în formă de cruce latină, cu bogate elemente decorative, sculpturi în marmură albă. De mare valoare este rozeta de deasupra orgii care are şapte mii de tuburi sonore. Ioan Paul al II-lea a vizitat catedrala în timpul celor două călătorii la New York, la 2 octombrie 1979 şi 7 octombrie 1995. În catedrală are aproximativ trei mii de locuri. La liturghia de sâmbătă, mulţi credincioşi au putut urmări celebrarea pe maxi-ecrane instalate în exterior.

Omilia Papei a fost un mesaj de credinţă apostolică, care provine din Cenaclul Învierii. De la început Papa a amintit episcopilor, preoţilor, călugărilor şi călugăriţelor că ei sunt aleşi de Domnul şi că au răspuns la chemarea sa de aceea îndemnul: „Dedicaţi viaţa voastră căutării sfinţeniei, răspândirii Evangheliei şi edificării Bisericii în credinţă, în speranţă şi în iubire”. Voi aţi intrat într-un patrimoniu durabil de credinţă şi de fapte bune. În această ţară misiunea Bisericii a comportat întotdeauna o atracţie pentru oameni „din orice naţiune care este sub cer”, cum citim în cartea Faptele Apostolilor 2,5, într-o unitate spirituală îmbogăţind Trupul lui Cristos cu felurimea darurilor lor.

În timp ce mulţumim lui Dumnezeu pentru binecuvântările din trecut şi privim la sfidările pe care le ridică viitorul, dorim să implorăm de la Dumnezeu harul unor noi Rusalii pentru Biserica din America. Biserica…este chemată să proclame darul vieţii, să ocrotească viaţa şi să promoveze o cultură a vieţii… Proclamarea vieţii, a vieţii din belşug, trebuie să fie inima noii evanghelizări. Iar adevărata viaţă - mântuirea noastră - poate fi găsită numai în reconciliere, în libertate şi în iubire care sunt daruri gratuite ale lui Dumnezeu.

Referindu-se la contextul nevoilor urgente ale societăţii Sfântul Părinte a spus că suntem chemaţi să vestim şi să întruchipăm mesajul de speranţă într-o lume în care egocentrism, aviditate, violenţă şi cinism atât de des par să sufoce fragila creştere a harului în inima oamenilor… Poate am pierdut din vedere faptul că într-o societate în care Biserica pare multora că este legalistă şi „instituţională”, sfidarea noastră cea mai urgentă este să comunicăm bucuria care se naşte din credinţa şi din trăirea iubirii lui Dumnezeu.

Catedrala gotică şi Biserica: imagine şi realitate spirituală.
Apoi, Benedict al XVI-lea s-a oprit asupra unor aspecte ale catedralei Sfântul Patriciu pentru a explica şi face să se înţeleagă mai bine punctele cruciale ale vocaţiei noastre în cadrul unităţii Trupului Mistic.

a) - Primul aspect priveşte ferestrele cu vitralii ce evocă pagini biblice şi hagiografice şi care inundă ambientul intern cu o lumină mistică. Văzute de afară, asemenea ferestre apar întunecate, apăsătoare, de-a dreptul negre. Dar când se intră în biserică, ele capătă dintr-odată viaţă; reflectând lumina care trece prin ele dezvăluie toată splendoarea. Numai din interior, din experienţa de credinţă şi de viaţă eclezială - a comentat Papa- vedem Biserica aşa cum este cu adevărat: inundată de har, strălucind de frumuseţe, împodobită cu felurite daruri ale Spiritului. Rezultă de aici că noi, care trăim viaţa de har în comuniunea Bisericii, suntem chemaţi să atragem în acest mister de lumină toţi oamenii.

Nu este o sarcină uşoară într-o lume care poate fi înclinată să privească Biserica, precum acele ferestre cu istorii biblice, “doar din afară”: o lume care simte profund nevoia de spiritualitate, dar îi este greu “să intre în” misterul Bisericii. Chiar şi pentru unii din interior, lumina credinţei poate fi atenuata de rutină şi splendoarea Bisericii este ofuscata de păcatele şi de slăbiciunile membrilor săi. Ofuscarea poate deriva şi din obstacolele întâlnite într-o societate care uneori pare să fi uitat de Dumnezeu şi să se irite şi să se indigneze în faţa celor mai elementare cerinţe ale moralei creştine. Papa a citat frumoasa frază a Sfântului Irineu: “Unde este Biserica, acolo este Duhul lui Dumnezeu; unde este Duhul lui Dumnezeu, acolo este Biserica şi orice har” (Adv. Haer. III, 24,1).

b) - O altă reflecţie. La fel ca toate catedralele gotice, ea este o structură foarte completa, ale cărei proporţii precise şi armonioase simbolizează unitatea creaţiei înfăptuite de Dumnezeu. Artiştii medievali îl reprezentau adesea pe Cristos, Cuvântul creator al lui Dumnezeu, ca un „geometru” ceresc, având compasul în mână, care orânduieşte cosmosul cu infinită înţelepciune şi precizie. Este nevoia noastră de a vedea toate lucrurile cu ochii credinţei, pentru a le putea astfel înţelege în perspectiva lor cea mai adevărată, în unitatea planului veşnic al lui Dumnezeu. Aceasta cere, cum ştim, o continuă convertire şi angajare de „a ne reînnoi în spiritul minţii noastre” (cf Ef 4,23), pentu a căpăta o mentalitate nouă şi spirituală. Nu este oare aceasta, constanta convertire „intelectuală” deopotrivă de necesară cât şi convertirea „morală” pentru creşterea noastră în credinţă, pentru a discerne semnele timpurilor şi pentru contribuţia noastră personală la viaţa şi misiunea Bisericii?

c) - În contextul complexei dar armonioasei structuri arhitectonice a catedralei, Papa şi-a îndreptat privirea spre situaţia internă a Bisericii. Una din marile dezamăgiri care au urmat după Conciliul Vatican II, cu îndemnul său la o mai mare angajare în misiunea Bisericii pentru lume, consider, că a fost pentru noi toţi experienţa de divizare între diferite grupuri, generaţii diferite şi membri diferiţi ai aceleiaşi familii religioase sau călugăreşti. Putem păşi înainte numai dacă ne fixăm privirea supra lui Cristos!...În felul acesta ne vom mişca împreună spre acea adevărată reînnoire spirituală pe care o voia Conciliul, o reînnoire care, singură, poate întări Biserica în sfinţenie şi în unitate indispensabile pentru proclamarea cu succes a Evangheliei în lumea de azi. Această unitate de vederi şi de intenţii - înrădăcinată în credinţa şi în spiritul de continuă convertire şi de sacrificiul personal constituie secretul creşterii surprinzătoare a Bisericii în această ţară. Este de ajuns să ne gândim la opera extraordinară a acelui preot american exemplar, venerabilul Michael McGivney, a cărui viziune şi al cărui zel conduceau la întemeierea Ordinului Fratern al Cavalerilor lui Columb, sau la ereditatea spirituală a unor generaţii de călugăriţe, călugări şi preoţi care în tăcere şi-au dedicat viaţa slujirii poporului lui Dumnezeu în nenumărate şcoli, spitale şi parohii.

d) - Considerând nevoia unei perspective bazate pe credinţa şi a unei unităţi şi colaborări în munca de edificare a Bisericii, Papa a revenit asupra faptelor privind abuzurile sexuale care au cauzat atâta suferinţă…Doresc - a spus - doar să vă asigur pe voi, dragi preoţi şi călugări, de apropierea mea spirituală, în timp ce căutaţi să răspundeţi cu speranţă creştină la provocările continue prezentate de această situaţie. Mă unesc cu voi rugându-mă pentru ca acesta să fie un timp de purificare pentru fiecare şi pentru fiecare Biserică şi comunitate călugărească, să fie un timp de tămăduire. În afară de aceasta, vă încurajez să colaboraţi cu episcopii voştri care continuă să lucreze efectiv pentru a rezolva această problemă. Fie ca Domnul nostru Isus Cristos să dea Bisericii din America un reînnoit sens de unitate şi de decizie, în timp ce toţi - episcopi, cler, călugări şi călugăriţe şi laici - păşesc în speranţa ţi în iubirea reciprocă şi pentru adevăr.

e) - Unitatea unei catedrale gotice…nu este unitatea statică a unui templu clasic, dar o unitate născută din tensiunea dinamică de forţe diferite care fac ca arhitectura să tindă spre înalt, orientând-o spre cer. Şi aici putem vedea un simbol al unităţii Bisericii care este unitate - cum ne-a spus Sfântul Paul - a unui trup viu alcătuit din multe mădulare diferite, fiecare cu propriul rol şi propria capacitate bine determinată…De aici, necesitatea de a recunoaşte şi respecta darurile fiecărui mădular al trupului ca „manifestări ale Spiritului pentru folosul comun”(1Cor 12,7)… Sunt darurile ierarhice şi cele carismatice (cfr Lumen gentium,4)… Felurimea şi bogăţia harurilor acordate de Duhul ne invită constant să discernem cum aceste daruri trebuie să fie încadrate în mod just în serviciul misiunii Bisericii… Dacă trebuie să fim forţe adevărate de unitate, atunci să ne străduim să fim primii care caută o reconciliere interioară prin pocăinţă! Să iertăm nedreptăţile îndurate şi să stingem orice sentiment de furie şi de ceartă”. Să ne străduim să fim primii în a dovedi umilinţa şi puritatea de inimă necesare pentru a ne apropia de splendoarea adevărului lui Dumnezeu!

f) - În conformitate cu tradiţiile cele mai nobile ale Bisericii în această ţară, fiţi şi cei dintâi prieteni ai săracului, ai refugiatului, ai străinului, ai bolnavului şi ai tuturor celor suferinzi.

La sfârşitul Liturghiei celebrată sâmbătă dimineaţă începând de la 9.15. ora locală, 16.15 în România, Camerlengul Sfintei Romane Biserici, cardinalul secretar de Stat Tarcisio Bertone a prezentat Pontifului în numele tuturor urări pentru cea de-a treia aniversare a alegerii sale la catedra apostolului Petru.