Vestirea speranţei evanghelice în aşa fel încât să-i implice pe oameni în mod personal:
îndemnul Papei adresat episcopatului american, în timpul dialogului despre secularizare,
credinţă şi vocaţii
(RV – 17 aprilie 2008) În cadrul oficierii Vesperelor, la sanctuarul naţional "Neprihănita
Zămislire" din Washington, s-a trăit de asemenea un moment de dialog între Benedict
al XVI-lea şi prelaţii americani. Sfântului Părinte, i-au fost adresate unele întrebări
privind teme de mare actualitate pentru Biserica din America, de la crizele în sfera
vocaţiilor, la secularizare; de la rolul laicilor, la speranţele în credincioşii tineri. În
acest moment din istoria ei, Biserica se află în faţa provocării de a regăsi viziunea
catolică a realităţii şi de a o prezenta în manieră activă şi creativă unei societăţi
care furnizează orice tip de reţetă pentru auto-realizarea umană, a spus Benedict
al XVI-lea, evidenţiind „necesitatea de a vorbi inimii tinerilor” care, în ciuda expunerii
constante la mesaje contrarii Evangheliei, continuă să aibă sete de autenticitate,
de bunătate şi de adevăr”. Prima întrebare adresată Sfântului Părinte a atins chestiunea
secularizării din viaţa publică americană:
„Poate că tipul de secularizare
al Americii pune o problemă specială” – a fost analiza Papei; „în timp ce permite
credinţa în Dumnezeu şi respectă rolul public al religiei şi al Bisericilor, totuşi
– în mod subtil – reduce credinţa religioasă la cel mai mic numitor comun”. „Rezultatul”,
a urmat Papa, „este o crescândă separare dintre credinţă şi viaţă: un mod de a trăi
ca şi cum Dumnezeu nu ar exista”.
„Acest fapt” – a continuat Papa – „este
agravat de o abordare individualistă şi eclectică a credinţei şi a raţiunii”. Orice
persoană – departe de modul catolic de a gândi împreună cu Biserica – crede că are
„dreptul individual de a alege, menţinând angajamente sociale, dar fără o convertire
integrală, conţinută în legea lui Cristos”. „Creştinii” – a spus cu amărăciune Papa
– „sunt uşor de tentat în a se conforma spiritului secolului, cum s-a constatat, în
manieră acută, în scandalul dat de catolicii care promovează un presupus drept la
avort”.
„La un nivel şi mai profund” – a subliniat Sfântul Părinte – „secularizarea
provoacă Biserica la reafirmarea şi la urmarea – în mod şi mai activ – a misiunii
sale în lume”. Şi, legat de acest aspect, Papa a reafirmat rolul laicilor care – cum
evidenţiază Conciliul – „au o responsabilitate specială”. „Lucrul de care avem
cea mai mare nevoie” – a avertizat Papa Benedict la XVI-lea – „este un major sens
al raportului intrinsec dintre Evanghelie şi legea naturală – pe de o parte şi, pe
de altă parte, urmarea binelui uman autentic, aşa cum este reprezentat în legea civilă
şi în deciziile morale personale.
„Dictatura relativismului” – a accentuat
Sfântul Părinte – „până la urmă nu este altceva decât o ameninţare la adresa demnităţii
umane, care se maturizează doar în generozitatea şi în fidelitatea faţă de adevăr”,
concluzionând că „Evanghelia trebuie să fie predicată şi vestită ca un mod de viaţă
integral, care oferă un răspuns atrăgător şi veridic – atât intelectual cât şi practic
– la problemele reale ale oamenilor”.
Privind vocaţiile la preoţie, Papa Benedict
al XVI-lea a chemat la sinceritatea de a recunoaşte că „capacitatea de a cultiva vocaţiile
la preoţie şi la viaţa consacrată este un semn sigur al sănătăţii unei Biserici locale
şi a adăugat: „Dumnezeu continuă să-i cheme pe tineri, dar nouă ne revine datoria
de încuraja un răspuns generos şi liber la această chemare. Papa a pus accentul pe
rolul fundamental al rugăciunii. Azi, mai mult ca oricând, trebuie să li se dea candidaţilor
o sănătoasă formare intelectuală şi umană care să-i facă capabili să răspundă la întrebările
şi nevoile reale ale contemporanilor şi capabili – de asemenea – să se maturizeze
în convertirea lor şi să persevereze în vocaţia lor, printr-un efort care să dureze
toată viaţa. Astfel şi-a încheiat intervenţia, îndemnând să fie lăsate la o parte
„diviziunile sterile, neînţelegerile şi preconcepţiile” şi să se asculte împreună
„Vocea Duhului care călăuzeşte Biserica spre un viitor de speranţă”.