RV 17 apr 2008. "Pace vouă!" (Ioan 20,19). Benedict
al XVI-lea a ales aceste cuvinte, primele adresate de Domnul Înviat discipolilor
săi, pentru a saluta credincioşii la predica Sfintei Liturghii, celebrată
joi dimineaţă pe stadionul "Nationals" din Washington. Bucuria timpului
pascal, a observat Pontiful, este mărită de bicentenarul înfiinţării diecezelor de
Boston, Louisville, New York şi Philadelphia. După două sute de ani, Biserica din
America are bune motive de a lăuda capacitatea generaţiilor trecute de a unifica grupuri
de imigranţi foarte diferiţi în unitatea credinţei catolice şi în angajarea comună
pentru răspândirea Evangheliei. În acelaşi timp, Comunitatea catolică în această Ţară
a ajuns să preţuiască tot mai deplin importanţa fiecărui mădular şi grup în a-şi aduce
darul particular la binele întregului. Acum Biserica în Statele Unite este chemată
să privească la viitor, înrădăcinată adânc în credinţa transmisă de generaţiile precedente
şi pregătită să înfrunte noile provocări cu speranţa care vine din iubirea lui Dumnezeu
revărsată în inimile noastre prin Duhul Sfânt (cf Romani 5,5). • "În exerciţiul
slujirii mele de Succesor al lui Petru am venit în America să vă întăresc pe voi,
dragi fraţi şi surori, în credinţa apostolilor (cf Luca 22,32). Am venit să proclam
din nou, după cum Sfântul Petru a proclamat în ziua Rusaliilor, că Isus Cristos este
Domnul şi Mesia, înviat din moarte, şade la dreapta Tatălui în slavă şi e constituit
judecător al celor vii şi al celor morţi (cf Fapte 2,14ss). Am venit să repet urgenta
exhortaţie a Apostolilor la convertire pentru iertarea păcatelor şi pentru a implora
de la Domnul o nouă revărsare a Duhului Sfânt asupra Bisericii în această Ţară. Cum
am auzit în acest timp pascal, Biserica s-a născut prin intermediul pocăinţei şi prin
credinţa în Domnul Înviat – daruri oferite de Duhul. În orice epocă, ea este împinsă
de acelaşi Duh să ducă oamenilor şi femeilor de orice rasă, limbă şi popor (cf Fapte
5,9) vestea cea bună a împăcării noastre cu Dumnezeu în Cristos".
În orice
timp şi în orice loc, a continuat Sfântul Părinte în lumina lecturilor de la Sfânta
Liturghie, Biserica este chemată să crească în unitate printr-o convertire constantă
la Cristos, a cărui lucrare salvifică este proclamată de Succesorii Apostolilor şi
celebrată în Sacramente. Această unitate, pe de altă parte, presupune o extindere
continuă pentru că Duhul Sfânt îi face pe cei care cred să proclame "faptele măreţe
ale Domnului" şi să invite toate neamurile să intre în comunitatea celor salvaţi prin
sângele lui Cristos şi au primit viaţa cea nouă în Duhul său: • "Mă rog, apoi,
pentru ca această aniversare semnificativă în viaţa Bisericii din Statele Unite şi
prezenţa Succesorului lui Petru în mijlocul vostru să fie pentru toţi catolicii o
ocazie de a reafirma unitatea lor în credinţa apostolică, pentru a oferi contemporanilor
o raţiune convingătoare a speranţei care-i inspiră (cf 1 Petru 3,15) şi pentru a fi
reînnoiţi în zelul misionar în slujirea răspândirii Împărăţiei lui Dumnezeu".
"Lumea
are nevoie de mărturie! Cine poate nega că momentul prezent constituie o cotitură
nu numai pentru Biserica în America dar şi pentru societate în ansamblul ei? Este
un timp plin de făgăduinţă, pentru că vedem familia umană apropiindu-se în diferite
moduri şi devenind tot mai interdependentă. În acelaşi timp, cu toate acestea, vedem
semne evidente ale unei prăbuşiri îngrijorătoare a însăşi fundamentelor societăţii:
semne de alienare, ură şi contrapunere în mulţi contemporani ai noştri; violenţă crescândă,
slăbirea simţului moral, relaţii sociale căzute în vulgaritate şi uitare crescândă
a lui Dumnezeu. Şi Biserica vede semnele unei imense promisiuni în atâtea parohii
solide şi în mişcări bisericeşti vii, în entuziasmul pentru credinţă dovedit de atâţia
tineri, în numărul celor care anual îmbrăţişează credinţa catolică şi într-un interes
tot mai mare pentru rugăciune şi cateheză. În acelaşi timp, ea percepe în mod adesea
dureros, prezenţa dezbinăriio şi a polarizării în interiorul ei, şi descoperă cu uimire
că atâţia botezaţi, în loc să acţioneze ca un ferment spiritual în lume, sunt dispuşi
să îmbrăţişeze atitudini contrare adevărului Evangheliei".
"Doamne, trimite
Duhul tău şi reînnoieşte faţa pământului!" (cf Psalmul 104,30). Cuvintele acestui
psalm, a continuat Sfântul Părinte, sunt o rugăciune care în orice timp şi loc se
înalţă din inima Bisericii. "Să ne rugăm astăzi cu insistenţă pentru ca Biserica în
America să fie reînnoită în acest Duh şi sprijinită în misiunea ei de a vesti Evanghelia
unei lumi care nutreşte nostalgia unei libertăţi genuine (cf Ioan 8,32), a unei fericiri
autentice şi a împlinirii celor mai profune aspiraţii!" (...) "Fidelitatea şi curajul
prin care Biserica în această Ţară va reuşi să înfrunte provocările unei culturi tot
mai secularizate şi materialiste, va depinde în mare parte de fidelitatea voastră
personală în a transmite tezaurul credinţei noastre catolice. Tinerii au nevoie de
a fi ajutaţi în a discerne calea care conduce la adevărata libertate: calea unei imitaţiuni
sincere şi generoase a lui Cristos, calea dăruirii în dreptate şi pace. S-au făcut
multe progrese în dezvoltarea programelor solide pentru cateheză, dar mult mai mult
rămâne încă de făcut pentru a forma inimile şi minţile tinerilor la cunoaşterea şi
iubirea Domnului. Provocările care vin spre noi recer o formare amplă şi sănătoasă
în adevărul credinţei. Dar recer şi de a cultiva un mod de a gândi, o "cultură" intelectuală
care să fie genuin catolică, încrezătoare în armonia profundă dintre credinţă şi raţiune,
şi pregătită să ducă bogăţia viziunii de credinţă la contactul cu chestiunile urgente
care privesc viitorul societăţii americane".
"Dragi prieteni, vizita mea în
Statele Unite vrea să fie o mărturie pentru Cristos, speranţa noastră. Americanii
au fost întotdeauna un popor de speranţă: înaintaşii voştri au venit în această Ţară
cu aşteptarea de a găsi o nouă libertate şi o nouă oportunitate, în timp ce vastitatea
teritoriului inexplorat le inspira speranţa de a fi capabili să înceapă complet de
la capăt creând o nouă naţiune pe temelii noi. Desigur, această aşteptare nu a fost
experienţa tuturor locuitorilor acestor Ţări; e de ajuns să ne gândim la injustiţiile
suferite de populaţiile native americane şi de cei care au fost aduşi cu forţa ca
sclavi din Africa. Dar speranţa, speranţa în viitor face parte în mod profund din
caracterul american. Şi virtutea creştină a speranţei – speranţa revărsată în inimile
noastre prin Duhul Sfânt, speranţa care purifică şi îndreaptă în mod supranatural
aspiraţiile orientându-le spre Domnul şi planul său de mântuire – această speranţă
a caracterizat şi continuă să caracterizeze şi viaţa comunităţii catolice în această
Ţară".
"În contextul acestei speranţe, născute din iubirea şi fidelitatea
lui Dumnezeu, iau act de durerea pe care a trăit-o Biserica din America în urma abuzului
sexual în dauna minorilor. Niciun cuvânt al meu n-ar putea descrie durerea şi daunele
provocate de acest abuz. Este important ca celor care au de suferit să le fie acordată
o iubitoare atenţie pastorală. Nici nu pot să descriu în mod adecvat daunele verificată
în interiorul comunităţii Bisericii. S-au făcut deja mari eforturi pentru a înfrunta
onest şi drept această tragică situaţie şi pentru a asigura ca toţi copiii – pe care
Domnul nostru îi iubeşte atât de mult (cf Marcu 10, 14) şi care sunt tezaurul nostru
cel mai mare – să poată creşte într-un ambient sigur. Aceste griji pentru ocrotirea
copiilor trebuie să continue. Ieri am vorbit cu Episcopii voştri despre acest lucru.
Astăzi, vă încurajez pe fiecare dintre voi să facă ce-i stă în putinţă pentru a promova
vindecarea şi reconcilierea şi pentru a-i ajuta pe cei care au fost răniţi. În plus,
vă cer să-i iubiţi pe preoţii voştri şi de a-i întări în munca lor excelentă pe care
o depun. Şi mai ales, rugaţi-vă pentru ca Duhul Sfânt să reverse darurile sale asupra
Bisericii, daruri care conduc la convertire, iertare şi creştere în sfinţenie".
Papa
s-a referit apoi la importanţa sacramentului reconcilierii: "În mare parte, reînnoirea
Bisericii în America depinde de reînnoirea practicii penitenţei şi de creşterea în
sfinţenie". "În speranţă noi am fost mântuiţi" (Romani 8,24). "În numele Domnului
Isus vă cer să înlăturaţi orice dezbinare şi de a lucra cu bucurie pentru a pregăti
o cale pentru El, în fidelitate faţă de cuvântul său şi în convertirea constantă la
voinţa sa. Vă îndemn, mai ales, să continuaţi a fi un ferment de speranţă evanghelică
în societatea americană".