Relicvele Sf. Anton de Padova, prin strămutarea temporară într-o capelă laterală, readuc în prim plan chemarea la sfinţenie: mons. Fr. Gioia

RV 14 apr 2008. Relicvele Sfântului Anton de Padova au fost strămutate temporar din cunoscuta "Cappella dell'Arca", unde a fost depus în urmă cu şapte secole, şi aşezate în Capela Sfântul Iacob, în aceeaşi bazilică a Sfântului Anton, pentru a permite începerea lucrărilor de renovare la mormântul sfântului. Terminarea lucrărilor este prevăzută la 13 iunie 2009.
Ceremonia mutării relicvelor a avut loc sâmbătă 12 aprilie, dar evenimentul readuce în actualitate importanţa Sfântului Anton de Padova, cunoscutul călugăr franciscan venerat cu multă ardoare şi în România şi nu numai de catolici. Despre mesajul acestui învăţător al Bisericii, ne vorbeşte arhiepiscopul Francesco Gioia, delegat pontifical pentru bazilica antoniană din Padova:
 
• Această strămutare se face, desigur, din motive contingente, datorită lucrărilor de renovare la locul în care este amplasat mormântul Sfântului Anton. Dar Providenţa divină cuprinde întotdeauna un mesaj foarte profund în fiecare eveniment, chiar şi cel mai neînsemnat, pentru că se verifică acelaşi fenomen din Euharistie. În fiecare particulă a Euharistiei este prezent Cristos, totul în întregime. La fel, în fiecare eveniment în parte, în orice moment al timpului, în orice punct al spaţiului, avem un mesaj din partea lui Dumnezeu: rechemarea atenţiei la sfinţenie, înţelegere, pace, dăruire şi generozitate. Aceasta este sfinţenia. Trebuie să mulţumesc părinţilor franciscani conventuali care au organizat strămutarea temporară cu mare demnitate şi în spirit de fidelitate faţă de rădăcinile teologice ale pietăţii populare. Nu trebuie să privăm poporul de Sfântul Anton".

Lumea de azi continuă să fie fascinată de figura Sfântului Anton. Cum se explică?
• "În faţa Sfântului Anton, lumea simte fascinaţia sfinţeniei. Sfinţii, în general, pe lângă faptul că desfăşoară o misiune de mijlocire pentru cei care li se încredinţează, constituie şi un dar preţios al Providenţei. Ei sunt semnul iubirii lui Dumnezeu faţă de oameni, pentru că reprezintă un exemplu. Însuşi Sfântul Anton şi-a schimbat radical direcţia vieţii sale. El era un tânăr călugăr augustinian, de 25 de ani, şi când a auzit că cinci fii spirituali ai Sfântului Francisc şi-au dat viaţa în Maroc, la 16 mai 1220, ca mărturie pentru Cristos, s-a hotărât să lase mănăstirea şi să plece spre Maroc ca să primească şi el martiriul. Providenţa a dispus altfel şi l-a voit predicator, l-a voit mărturisitor. Acest sfânt este de actualitate şi a rămas în inima tuturor încă din 1231, când a murit la numai 36 de ani. Sfinţenia este mereu actuală, după cum este actual şi stilul său de viaţă. Eu – încheie mons. Gioia - aş vrea să încredinţez mijlocirii Sfântului Anton pe toţi cei care ascultă Radio Vatican. Sfântul Anton este prietenul poporului, este prietenul fiecăruia dintre noi. Cine are nevoie, să se adreseze lui căci nu va fi dezamăgit".

 
Aici, serviciul audio: