Orice acumulare excesivă de arme nu poate fi justificată sub aspect moral: card. R. R. Martino, înainte de vizita sa în România

(RV - 12 aprilie 2008) La terminarea seminarului internaţional promovat la Palatul San Calisto de Consiliul Pontifical „Dreptate şi Pace”, cardinalul Renato Raffaele Martino, preşedintele departamentului, într-un interviu acordat redacţiei noastre centrale, explică mai întâi ce mesaj a voit să lanseze reuniunea de studiu.
• „Înainte de toate, s-a urmărit să se pună în centrul reflecţiei asupra păcii problematica dezarmării şi în consecinţă să alimenteze angajarea şi atenţia Bisericii şi a creştinilor faţă de complexa problematică a dezarmării. Să relanseze apoi, în cadrul comunităţii internaţionale, procesele instituţionale legate de dezarmare. Din păcate, trăim un anotimp în care se are impresia că dezarmării nu i se acordă atenţia pe care o merită. Consider că a existat o pauză în aceasta, întrucât odată cu ameninţarea din partea terorismului opinia publică s-a convins că e bine a se înarma pentru a apăra societatea de terorism. Dar, este ceva şi mai mult! Pe de altă parte, Consiliul Pontifical a înţeles să demonstreze că dezarmarea este strâns legată de o altă temă, ce a dezvoltării. Acum, în ziua de azi, noi suntem spectatori înmărmuriţi de un paradox. Cresc cheltuielile pentru producţia de arme şi în acelaşi timp, creşte sărăcia în lume, cresc diferenţele, sunt mortificaţi săracii cărora le este negat un viitor”.

Papa, în Mesajul pentru Ziua Mondială a Păcii 2006, înregistra „cu amărăciune datele unei creşteri îngrijorătoare a cheltuielilor militare şi comerţului mereu prosper cu arme” afirmând că procesul dezarmării „zace în mlaştina unei indiferenţe aproape generale”. Care este situaţia astăzi?
• „Preocupantă, foarte preocupantă. Cum afirmă Papa, cheltuielile militare cresc în mod tragic; pe de altă parte, suntem în faţa unei anumite apatii a comunităţii internaţionale în ceea ce priveşte chestiunea dezarmării. Mă gândesc cu îngrijorare la ceea ar trebui să se facă în domeniul armelor chimice, bacteriologice, nucleare, dar şi al celor convenţionale şi „armelor mici”. Şi tocmai cu „armele mici” se comit delictele „zilnice”. Aşa cum cerea Sfântul Părinte Benedict al XVI-lea, este nevoie de o tresărire a comunităţii internaţionale pentru a regăsi acel consens necesar şi acea disponibilitate convinsă pentru ’gestionarea’ problemei armelor”.

Ce se poate face pentru a opri cursa înarmărilor?
• „După mine, trebuie să se facă trei lucruri: răspândirea cunoştinţelor necesare cu privire la armamente, ca presupus al unei autentice educaţii la pace a persoanelor şi apoi promovarea unei angajări ecumenice şi internaţionale a religiilor pe frontul dezarmării; şi trei, prezentarea unor propuneri concrete care să fie realiste şi viabile pentru reducerea producţiei armamentelor. Trebuie mai presus de toate să se acţioneze pentru ca dezarmarea să fie plasată în contextul unei relansări de procese substanţiale de dezvoltare umană, mai ales în ţările sărace”.

Un creştin poate să lucreze în industria armamentelor?
• „Cum ştim, un Stat poate să dispună de arme pentru propria apărare, dar creştinul care munceşte nu va şti niciodată pentru ce scop sunt făcute acele arme, dacă pentru apărare sau sunt arme ofensive: este vorba de o chestiune delicată ce trebuie abordată în afara unor anumite ideologii ce împiedică de a identifica situaţia în complexitatea ei, ce trebuie văzută în perspectiva morală proprie a doctrinei sociale a Bisericii asupra dezarmării. În această privinţă, trebuie văzut numărul 508 al Compendiului care spune: „Doctrina socială a Bisericii propune obiectivul unei dezarmări generale echilibrate şi controlate”. Creşterea enormă a armamentelor reprezintă o ameninţare gravă pentru stabilitate şi pace. Principiul suficienţei în virtutea căruia un Stat poate poseda doar mijloacele necesare pentru legitima sa apărare, trebuie să fie aplicat atât de către Statele care cumpără arme cât şi de cele care le produc şi le furnizează. Orice acumulare excesivă de arme, sau comercializarea lor generalizată, nu pot fi justificate din punct de vedere moral. Asemenea fenomene trebuie evaluate în lumina normativei internaţionale în materie de non-proliferare, producţie, comerţ şi folosire a diferitelor tipuri de armamente. Armele nu trebuie niciodată să fie considerate asemenea altor bunuri de schimb la nivel mondial sau pe pieţele interne.