Fără recunoaşterea rădăcinilor creştine, Europa nu-şi poate redescoperi adevărata identitate: Papa la cateheza despre Sfântul Benedict ţinută la audienţa generală în Piaţa San Pietro

(RV - 9 aprilie 2008) Un om, care prin renumita sa „Regulă”, a oferit acel ferment spiritual care a conferit Europei timpului său „o nouă unitate spirituală şi culturală”, bazată pe credinţa creştină. Astfel Papa l-a prezentat pe Sfântul Benedict de Norcia căruia i-a dedicat cateheza de miercuri la audienţa generală desfăşurată dimineaţa în Piaţa San Pietro. Şi astăzi, ca şi pe timpul Sfântului Benedict - a afirmat Pontiful - Europa este în căutarea unei identităţi, ce nu poate să nu se bazeze pe acele străvechi rădăcini creştine răspândite pe continent de monahismul benedictin.

Europa secolului 5 şi Europa secolului 20. Prima, odată prăbuşit sistemul unificator impus de Imperiul Roman, caută, anevoios, să-şi regăsească o nouă identitate. Cea de-a doua, devastată de două războaie mondiale şi de prăbuşirea ideologiilor totalitare, evoluează, nu fără obstacole, spre o nouă fizionomie a sa unitară. Aceste două chipuri din punct de vedere istoric la antipozii Europei au în comun o rădăcină, cea creştină care tocmai în urmă cu 1500 de ani, de pe colina Montecassino a reuşit, „să exporte”, s-ar putea spune, în tot continentul un eremit în vârstă de 50 de ani devenit monah, întrucât hotărât să dea alegerii sale, iniţial contemplativă, privată, a lui Dumnezeu, o înfăţişare publică şi bisericească durabilă.
Acele rădăcini antice - a afirmat Benedict al XVI-lea, reluând miercuri catehezele despre marile figuri ale Bisericii din primele veacuri - sunt totuşi rădăcinile moderne pentru Europa noastră care riscă, fără „limfa vitală” a lui Dumnezeu, să cadă într-o utopie a auto-răscumpărării:
• „Astăzi Europa - abia ieşită dintr-un secol rănit profund de două războaie mondiale şi după prăbuşirea marilor ideologii ce s-au dovedit a fi adevărate tragice utopii - este în căutarea propriei identităţi. Pentru a crea o unitate nouă şi durabilă, sunt desigur importante instrumentele politice, economice şi juridice, dar trebuie totodată să fie suscitată şi o reînnoire etică şi spirituală care să tragă sevă din rădăcinile creştine ale Continentului, altminteri nu se poate reconstrui Europa”.

Despre marile merite ale Sfântului Benedict - patron al Europei din voinţa lui Paul al VI-lea începând din 1964 dar şi „patron al Pontificatului său, cum l-a definit Papa la începutul catehezei sale - Benedict al XVI-lea s-a oprit pe larg, parcurgându-i viaţa şi misiunea:
• „Opera Sfântului şi, în mode deosebit, Regula sa s-au dovedit purtătoare ale unui autentic ferment spiritual, care a schimbat în decursul veacurilor, mult dincolo de hotarele patriei sale şi ale timpului său, faţa Europei, suscitând după căderea unităţii politice create de Imperiul Roman o nouă unitate spirituală şi culturală, aceea a credinţei creştine împărtăşite de popoarele continentului. S-a născut tocmai în felul acesta realitatea pe care noi o numim Europa”.

Înainte de a exercita cu mănăstirile sale acea „influenţă fundamentală asupra dezvoltării civilizaţiei şi culturii europene”, Benedict se naşte în mod esenţial ca om de profundă rugăciune. Când ideea vieţii de obşte de la Montecassino începea să devină realitate, viitorul Sfânt s-a retras într-o peşteră la Subiaco. În conştiinţa lucidă a experienţei creştine care îl va stăpâni mereu, el a înţeles că înainte de toate trebuie să înveţe stăpânirea de sine.

În contrast cu acea „auto-realizare facilă şi egocentrică, astăzi adeseori exaltată”, a stigmatizat Papa, Sfântul Benedict a experimentat pentru sine înainte de toate umilinţa în căutarea raportului cu Dumnezeu:
• „Fără rugăciune nu există trăire a lui Dumnezeu. Dar spiritualitatea lui Benedict nu era o interioritate în afara realităţii. În neliniştea şi în confuzia timpului său, el trăia sub privirea lui Dumnezeu şi tocmai în felul acesta nu a pierdut niciodată din vedere îndatoririle vieţii cotidiene şi omul cu necesităţile sale concrete. Văzându-l pe Dumnezeu a înţeles realitatea omului şi misiunea sa”.
Nevoi concrete care găsesc o sinteză în celebra Regulă „ora et labora - roagă-te şi munceşte”, scrisă în urmă cu cinci spre zece secole şi încă, a observat papa Benedict, „surprinzător de modernă”.
• „Benedict califică Regula ca ’minimă, trasată doar pentru început’; în realitate însă ea oferă indicaţii utile nu numai monahilor, dar şi tuturor celor care caută o călăuză în drumul lor spre Dumnezeu. Prin simţul măsurii, prin umanismul ei, prin discernământul ei sobru dintre esenţial şi secundar în viaţa spirituală, ea a putut să-şi menţină forţa iluminantă până astăzi”. „Marele monah rămâne un adevărat maestru la şcoala căruia putem învăţa arta de a trăi umanismul adevărat”.

După obişnuitele cateheze în sinteză, astăzi în opt limbi, Benedict al XVI-lea a adresat saluturi particulare: deosebit, cel adresat Surorilor „Fiicele Crucii” şi laicilor care îi împărtăşesc carisma, sosiţi la Roma în amintirea Sorei Maria Laura Minetti, călugăriţă ucisă în noaptea de 6 iunie 2000 de trei tinere în localitatea italiană Chiavenna, în regiunea Lombardia. „Fidelă dăruirii totale de sine - a amintit Papa - ea şi-a sacrificat viaţa rugându-se pentru cine o lovea”. Papa a salutat apoi, între alţii, atleţii care participă la Campionatul european de Taekwondo - artă marţială coreeană - încurajându-i „să promoveze şi prin această disciplină sportivă respectul faţă de aproapele şi loialitatea”.

La terminarea audienţei, a fost consemnat Pontifului un volum de Teologie fundamentală, rodul a cinci ani de muncă ecumenică din partea unui grup de şase teologi catolici de la Universitatea Pontificală Laterană şi luterani de la Universitatea din Tübingen, Germania. Intitulat „Fundamentul şi dimensiunea obiectivă a credinţei. Potrivit doctrinei catolice romane şi evanghelice luterane”, volumul a fost prezentat la 7 aprilie la Tübingen şi miercuri la Roma, la Universitatea Laterană. I-au consemnat textul lui Benedict al XVI-lea în Piaţa San Pietro, doi reprezentanţi ai grupului de cercetare interconfesională - directorul ariei de cercetare, Eilert Herms şi teologul catolic, Lubomir Zak. Un dar semnificativ pentru Pontif, deoarece se datorează cardinalului Joseph Ratzinger, prefect al Congregaţiei pentru Doctrina Credinţei, începutul dialogului teologic, continuat apoi de cardinalul Angelo Scola - pe atunci rector al Universităţii Laterane - sfârşind apoi în crearea grupului de lucru care a redactat volumul.
Iată şi binecuvântarea apostolică invocată de Benedict al XVI-lea la terminarea audienţei generale de miercuri în Piaţa Sfântul Petru, imediat după intonarea în cor a rugăciunii Tatăl nostru - Pater noster în limba latină, binecuvântare ce ajunge, ca atare, şi pe calea undelor, la toţi ascultătorii care o primesc în spirit de credinţă.
 
Aici serviciul audio: